Nuntile sunt de obicei un prilej de bucurie. Toti se bucura pentru miri, se distreaza, mananca si beau. Apropo, noi romanii suntem printre cei mai talentati actori. Pai care este legatura cu nunta ? Simplu. Scena unu:
-Salut frate, ce faci? Bine? Uite te-am sunat sa te invit la nunta in iunie, gata, ma fac baiat de casa.
-Vaaaai felicitari omule, tot ce va doriti, sa fie intr-un ceas bun, abia astept sa vin, spui entuziasmat. Il mai intrebi una alta, asa, de dragul conversatiei, dupa care va luati la revedere si ramane sa va vedeti la nunta.
Scena doi:
- Cine era iubitule? te intreaba sotia.
-Da cine sa fie, boul ala de Vali, m-a sunat sa ne invite la nunta. Se insoara in iunie, baga-mi-as picioarele. Iar bani aruncati aiurea, spui cu naduf.
"Prietenul" de acum cateva secunde se transforma in cel mai mare inamic, iti vine sa-l injuri de toti mortii si ranitii. Si asa te-ai prefacut destul la telefon ca te bucuri nespus pentru momentul lui unic (daca e norocos) in viata. Nu te-ai duce nici mort, dar na, a fost si el la nunta ta acum cativa ani si trebuie sa te duci si tu din obligatie. Faci un calcul mai ceva ca un contabil, pui la socoteala inflatia, vremurile de acum si ajungi la concluzia ca trebuie sa te usurezi de vreo 300 de euro.Ptiu drace..nici daca iti murea bunica de la tara nu erai atat de indurerat. Buun, stim care este durerea, dar nu putem totusi sa o combatem? Cativa asi in maneca tot exista. Nu multi, dar exista.
Cel mai important, este chiar "cazul bunicii". Pentru binele vostru, ar fi recomandat sa nu aveti toti bunicii decedati. Va pot salva vara.."Coincidenta" a facut ca bunica/ul sa "moara" chiar in iunie, cu 3-4 zile inainte de nunta. Pui mana pe telefon, te gandesti la cel mai trist film care il stii (recomand faza din finalul filmului Terminator 2 sau Titanic, pentru fete) si cu ochii in lacrimi ii dai vestea prietenului. Ti-ai "pierdut" bunica care te-a crescut doar, trebuie sa fi foarte, foarte trist. Actorul de oscar din tine iese la iveala in clipa asta si dai tot ce poti. Tipul o sa fie socat, ca un prieten bun ce este o sa incerce sa te consoleze cum stie el mai bine:
-Imi pare asa de rau omule, nu-i nimic, lasa ca ne vedem noi. Sper sa-ti rezolvi problemele.
Indurerat iti ceri scuze, din nou, si spui cat de mult ti-ai fi dorit sa te duci, ca iti e dor de el, ca vroiai sa-i cunosti viitoarea sotie iubitoare (din cauza careia el nu mai vine la bere, iti respinge apelurile si la ora 22 este cu ea in casa uitandu-se la vreo telenovela siropoasa). Pana la urma scapi cu bine, desi asta este o metoda "one time only", numai in cazuri extreme.
A doua metoda, si poate cea mai folosita, mai nou, este cea a vacantei deja programate.
- Cand? In iunie? hai frate nu se poate, am rezervare facuta pentru Antalya din februarie, exact in perioada aia. Incredibil cat ghinion.
Celalalt, care este un prieten destul de apropiat tace, neasteptandu-se la asa ceva. Ca sa ii intaresti convingerea, adaugi aproape furios pe situatie.
-Bai si doar i-am zis neveste-mii ca nu imi trebuie mie Turcia, ca n-avem bani, dar na, o sa vezi si tu cum e, trebuie sa te iei dupa ea. Te-ai spalat pe maini mai ceva ca Pilat, ai bagat sotia la inaintare, care din clipa aia devine persoana non-grata in ochii amicului tau. Tu o sa cresti putin in ochii lui ca ti-ai varsat "furia" pe situatie, dar la o eventuala iesire in oras, ea saraca o sa atraga toate privirile negative:
-Uite scorpia dracu, a ajuns sa-i planifice si vacantele fara sa-l intrebe. Saracul de el, o sa sopteasca toti.
Neaparat saptamana aia cand "esti" in Turcia trebuie sa stai ascuns ca sobolanul. Evita locurile pe care le frecventeaza amicii sau daca aveai planuri sa pleci in vacanta vara aia, pleaca mai devreme. Nu uita totusi sa-i trimiti macar un sms in ziua nuntii, cu regretele de rigoare ca nu poti fi prezent.
Situatiile astea sunt reale, toti le folosim, desi putin recunosc. De obicei sunt folosite doar odata (mai ales cazul cu bunica) si in cazuri extreme. Daca ai mai multe nunti programate anul ala, ai grija pe care vrei s-o sari din schema. In rest, bafta multa. In fiecare din noi zace un actor care asteapta sa iasa la iveala. Intr-un mod rusinos dar totusi o face, oricat de imaculati vrem noi sa parem in ochii altora.
