Babysitter de rozatoare

Toata lumea are amintiri din perioada copilariei, fara exceptie. M-am gandit sa scriu si eu despre asa ceva, sa vedem ce iese.

    Cand eram prin clasa a Xa si practicam atletismul (asta pana sa ma apuc de "sticlism") am fost in vara anului 2000 intr-un cantonament la Costinesti. Eram cazati intr-o vila, cate patru intr-o camera cu paturi supraetajate. Odata ajunsi in camere, mi-am ales patul de jos si cum nu aveam niciun antrenament programat in ziua respectiva, am zis sa trag un pui de somn. Aer curat, liniste totala, ce puteai sa-ti doresti mai mult?  Eram cel mai mare din toata trupa deplasata la mare asa ca le-am zis celorlalti din camera sa nu dea dracu sa faca galagie si sa ma trezeasca ca ii scalpez. Eram convins ca o sa ma asculte. Si intr-un fel au facut-o..
Antrenorii, un cuplu cu state vechi in meseria asta, aveau doi copii. Baiatul cam de varsta mea, sportiv si el si o fetita care la vremea aia avea 4-5 ani. Tin sa precizez din capul locului ca fetita avea fara indoiala probleme la mansarda. Si ajunsese la asa ceva din cauza ca era cel mai rasfatat copil pe care l-am vazut in viata mea. Din cauza ca o avusesera asa tarziu (diferenta intre ea si frati-su era de peste 10 ani) fetita era tratata ca o mica imparateasa si daca parintii nu ii faceau toate poftele, era prapad. Avea copila asta un tipat cand o apuca damblaua de crapau geamurile.
Revenind la somnul meu dulce, am simtit pe ceafa ceva...nenatural. Cineva sau ceva ma gadila. Am deschis ochii morocanos, langa pat erau adunati cel putin 5-6 oameni la nici un metru. Se holbau la mine si chicoteau. Prima reactie a fost sa-i injur ca nu ma lasa sa dorm si s-au apucat sa ma gadile. Dar culmea niciunu nu avea vreo pana sau ceva asemanatoar si gadilatul tot il simteam. Am dus mana la ceafa si surpriza..gadilatul era de la labutele unui sobolan. In clipa aia am sarit din pat de parca aveam arcuri in cur. Nu cum se da jos un om normal, sa te sprijini asa cu mana. Pur si simplu am sarit ca ars. Nici pana in ziua de azi nu stiu cum am reusit asta. I-am injurat pe colegi de toti mortii si ranitii. Astia radeau de se prapadeau,  eu ma uitam ingrozit la sobolanul ala care statea cuminte in pat. Mai are rost sa spun ca fobia mea cea mai mare era legata de sobolani?
     Tocmai vroiam sa incep sa-i iau la palme cand vad ca din spatele lor apare fetite antrenorului, care radea cu gura pana la urechi. Trece de mine si ia sobolanul in mana, il pupa si il baga intr-un borcan cu rumegus. M-am frecat la ochi sa vad daca visez sau nu..Eu eram in stare de soc si fetita il pupa direct in bot pe Ratatouille. Au aparut si antrenorii si mi-au spus ca nu am de ce sa ma sperii, ca ala e sobolan irlandez, ca e vaccinat si ca e cel mai bland animal posibil si cel mai bun prieten al lui fii-sa. Mi se rupea mie ca e irlandez, putea sa fie si intruchiparea lui Buddha, tot ma scarbea.
Ma dezmeticisem si eu cat de cat si in timp ce ma uitam cu retinere prin borcan la rozatoare, vad ca era putin diferit fata de un sobolan obisnuit. In primul rand blana care o avea. Era mult mai lunga si matasoasa de zici ca era pulover de kasmir, atat era de fina. Apoi coada, care nu era atat de lunga. Pana la urma au iesit toti din camera, ne pregateam sa mergem la plaja cand antrenorul ma opreste
-Alex, ramai putin te rog. Uite, fi-mea tine foarte, foarteeee mult la sobolanul asta. Numai eu stiu prin cate am trecut pana m-a convins nevasta-mea sa ii cumpar asa ceva.
-Domn profesor vad si eu ca tine mult la el, l-a pupat in bot !!
-Eee lasa asta. Vreau sa te rog ceva. Stii ca fi-mea este mai distrata de felul ei (eu ma abtineam sa ii zic ca e sarita de pe fix). Nu se desparte de nenorocitul de sobolan niciodata dar nici nu prea are grija de el. Asa ca te rog pe tine sa faci asta.
-Poftim? Sa fac ce?? ii raspund eu socat.
-Pai sa ii dai de mancare si sa sufli in borcan sa-i faci aer ca din cauza caldurii transpira si risca sa moara.
Ma uitam la el ca cum se uita curca-n lemne si asteptam sa rada, sa-mi zica ca glumeste. Dar era extrem de serios omul. Deci dupa ce ca uram sobolanii acum trebuia sa am grija de unul, fie el si sobolan irlandez, vaccinat si bland. N-am apucat sa mai zic ceva, ca a iesit din camera si toata lumea hai la plaja..Odata ajunsi acolo, dupa o baie in mare, vroiam sa ma pun la soare dar in mijlocul prosopului trona ghiozdanelul in care se afla borcanul cu noul meu "prieten".
-Hai, fa-i putin vant te rog ca moare de cald, transpira(pai sa-si dea in pizda ma-sii cu niste deodorant imi venea mie sa zic). Am vrut sa-l lasam la vila dar a inceput sa tipe asta mica ca din gura de sarpe. Dar ai grija sa nu ne vada lumea cu asa ceva pe plaja.
Fara tragere de inima, deschid putin ghiozdanul. Rozatorul era pe labutele din spate si se holba la mine. Am inceput sa suflu sa ii fac aer, al dracu daca se misca. Doar misca boticul si statea sa-i suflu. Am facut asta pana m-am albit la fata, de ma luase dracu si ameteala. Din cand in cand mai veneau si ceilalti colegi sa mai sufle sa-i faca vant micutului ticalos, cat timp luam eu pauza sau faceam o baie. Ca sa nu mai zic ca repetam operatiunea asta odata la 10-20 de minute. Eram ca un babysitter pentru rozatoare. La un moment dat chiar aud un cuplu la nici doua prosoape de noi, cum vorbeau suficient de tare incat sa-i aud desi ei erau convinsi ca susotesc si nu ii aude cineva.
-Vali, ce tot face ala acolo?
-Aoleu da tuta esti ma, nu vezi ca trage aurolac? De ce crezi ca baga capul acolo? Ii raspunde tipul sigur pe el.
-Incredibil, au ajuns sa o faca pana si pe plaja.... ii spune gagica.
Deci eram un aurolac venit la mare. Sau mai bine zis eram o intreaga echipa de aurolaci adusi de doi oameni milostivi la mare.
O saptamana cat am stat acolo, am plimbat sobolanul ala peste tot. Numai seara scapam de el, cand se ducea asta mica la culcare si il lua cu ea. Imi trecusera si temerile legate de el, il luam in mana, ma jucam cu el. Tinand cont ca avea parul atat de mare, ii faceam freza, il pieptanam. Daca il puneam pe spate sa faca pe mortul, nici ca se misca. Statea asa lesinat pana il puneai inapoi in picioare. Devenisem cei mai buni prieteni.
Odata la o terasa, in timp ce mancam, am deschis de cateve ori ghiozdanul aflat la picioarele scaunului si ii dadea si lui cateva frunze de salata. Ce or fi zis cei care m-au vazut..."ia uite-l frate pe asta cat de sarac e, fura mancare si o baga in ghiozdan". Dar na, oricum eram "aurolac", ce mai conta sa fiu un aurolac hot.
Cand veneam de la micul dejun, ii aduceam si lui cate ceva, se ridica pe labutele din spate si efectiv statea ca milogul sa-i dai si lui o bucatica. Manca orice, nu facea nazuri. Ajunsesem sa-mi para si rau ca se termina cantonamentul  si scap de el. Pentru ca terorista de copila se juca cu el de parca era jucarie de plus. Chiar ma intrebam la un moment dat daca sobolanul nu are mai multa minte decat are ea.

   A fost o adevarata experienta saptamana cat am fost babysitterul lui Chitaila. Cu ocazia asta aproape ca m-am vindecat si de fobia pe care o aveam fata de sobolani. Nu imi mai este frica, dar nici nu pot sa-i iubesc. Sunt niste animale care poseda o inteligenta incredibila (de altfel singurele mamifere care ar supravietui in cazul unui razboi nuclear la nivel global), se adapteaza la orice si (cel putin in cazul lui Chitaila) sunt chiar simpatice.

Televiziunea si "vedetele"

    De ceva timp aproape toate emisiunile de "divertisment", de la orice televiziune, pe langa toate specimenele invitate sa le faca audienta, mai au un lucru in comun: band-urile. Nu poti sa ai o emisiunea la moda daca nu ai niste papagali care sa bata la semnalul tau in tobe. Din cand in cand, ii mai auzi cum canta vreo melodie preluata de la alti artisti de renume, pentru cateva secunde. Stau cu ochii pe moderatorul emisiunii mai ceva ca pe butelie si cum termina respectivul o fraza si ridica vocea, jaaaap, incep si baietii cu tobele. Bam bam bam. Vreo "veverita", "randunica", "marmota" sau mai stiu eu ce animal(a) incepe sa cante cu asa patos, de parca este pe O2 Arena din Londra, intr-un concert fabulos. Dupa ce chitaie putin, se lasa linistea si "pandarii" se pierd in peisaj, gata sa intervina la semnalul papagalului sef care modereaza emisiunea. 

Poate nu suntem pe Animal Planet, dar absolut toti "artistii" astia se comparta ca niste catei care cersesc putina atentie de la stapanul atotputernic.

-In aceasta seara, senzational, incredibil, zdreanta X sau Y s-a despartit de un alt prost caruia i-a mancat banii. Revenim dupa reclame in direct si in exclusivitate cu declaratii de la insasi "vedeta" in cauza. Apoi urmeaza ridicarea vocii ca sa incheie apoteotic fraza si ca la plugusor, manati maaaai, adica bagati maaai o toba, traiti si voi momentul de "glorie" ca doar apareti pe sticla pentru cateva secunde. Inevitabil sa nu dai peste asa ceva cand zapezi intr-o seara, plictisit in fata televizorului. 

Pe langa prostia crunta de care dau dovada aproape toti invitatii (cred ca este criteriul cel mai important pentru a aparea in emisiune) ce te socheaza cu adevarat este prostia de care dau dovada romanii care fac audienta unor astfel de emisiuni. 

    In ultimul timp am ajuns la concluzia ca cel ce uraste somnul, liliacul televiziunilor, Dan Diaconescu (in direct!), sau mai simplu DDD, acest regizor de seriale fara de sfarsit, are concurenta serioasa in ceea ce priveste emisiunile grotesti si penibile. Numele lui este Catalin Maruta si este de profesie sotul Andrei. Uff, m-a luat gura pe dinainte, domnul Maruta este moderator al unei emisiuni in prime time. Cum ar spune romanul sau cum il considera toate pensionarele si casnicele, este miezul din dodoasca. Cu ce este mai periculos incasatorul de palme in direct ("a fost o farsa"..siiiigur Cataline, de aia ti-au aplaudat urechile cand ti-a dat ala perversa ca il faceai betiv) decat veteranul DDD? Pai spre deosebire de insomniac, Maruta apare pe sticla la ore de maxima audienta. Toate pustoaicele vor sa fie "vedete" in ziua de azi, vor un job in televiziune, vor sa fie trendy, fancy, cool. Iar baietii daca nu se viseaza fotbalisti se viseaza cu siguranta cantareti..pe sistem manca-ti-as !! Deci Maruta, alaturi de emisiunea lui, este pentru valul de tineri din ziua de azi un etalon ! Grav? Nu..este de-a dreptul tragic din pacate. 

     Desi nu am fost nicioadata un fan al emisiunilor de genul asta sau al televizorului in general, nu pot sa nu remarc diferenta de stil colosala intre vechile emisiunile ale lui Teo Trandafir sau Mihaela Radulescu si mizeriile care sunt in ziua de azi pe orice post. Si apoi ne miram de ce examenul de Bacalaureat a devenit pentru unii liceeni doar un vis. Dar tot raul spre bine, cu asa forte proaspete suntem creditati cu sanse mari sa intrecem chiar si mareata Rusie la nivel european: la numarul de curve trimise peste hotare. Si de asemenea nu avem concurenta pe santierele lumii, cu cei mai harnici salahori. Ca tot se apropie iarna, manati maaaaaaaai flacai !! Bam bam bam!

Prea prost pentru a se sinucide, prea prost pentru a trai

    Pentru multi, numele lui Adrian Sobaru nu spune nimic. Si intr-un fel, nici nu prea are de ce. Tipul in cauza a incercat acum vreo doi ani sa-si puna capat zilelor, aruncandu-se in cap in timpul unei sedinte de somn, pardon, o sedinta in care bravii parlamentari romani dezbateau o motiune de cenzura. S-a aruncat mai ceva decat o face Michael Phelps in bazin, direct in cap de la opt metri. Dar, surprizaaa, a supravietuit. Desi planuise gestul asta nebun dupa cum singur declara, de vreo sase luni ! O fi calculat unghiul, viteza caderii, dracu stie. Cert este ca omul, care era angajat (si inca este) ca electrician la TVR, a esuat.

Acum stau si ma intreb..cat sa fi de prost sa nu fi in stare sa te sinucizi, dupa ce planuiesti asta sase luni de zile?! Pai nici cand americanii au pus la cale capturarea lui Bin Laden nu cred ca a durat atat. 

Motivul pentru care a facut-o este clasic deja: saracia, ca sa rezum totul intr-un singur cuvant. Atat de sarac este acest Adrian Sobaru, incat are un apartament in Colentina si este electrician la TVR. Unde nu castiga cat un bancher, este adevarat, dar mai mult ca sigur nu castiga cat Gina, vanzatoarea de la magazinul care il am langa scara. Si pe bune, Gina nici daca fuma zilnic iarba nu ar fi asa bine dispusa si joviala, desi nu cred ca ia nici jumatate din salariul de electrician al "sinucigasului". Tipul asta ar trebui sa treaca in fiecare zi pe la Universitate, la fantana, sa vada acolo doi oameni fara adapost care tremura sub niste paturi subtiri in timp ce dorm pe banci, alaturi de un catel pricajit. Ei nu au un acoperis deasupra capului, au doar nemarginitul cer albastru, chit ca e vara sau iarna. Si vad ca inca sunt in viata. 

Pe langa faptul ca nu a fost in stare sa se sinucida, halucinante sunt si declaratiile dobitocului. "Am vrut sa ma sinucid prima oara in iulie 2010, in timpul unei sedinte la care a fost prezent si presedintele Traian Basescu. Dar m-a salvat un telefon. A trebuit sa ma intorc la cadru". Ba esti nebun?? Adica vroiai sa te sinucizi, ai incheiat socotelile cu viata, dar nu puteai sa tragi chiulul de la munca. Frumos, n-am ce zice. A mai motivat el ca vezi Doamne, venea si frati-su din Canada in vizita si nu vroia sa piarda intalnirea cu el, care probabil ar fi fost ultima. Buuun, a mai amanat tipul "saritura" pana pe 23 decembrie 2010. Vroia sa o faca pe 22, dar na, a fost ziua nevestei si nu vroia sa-i faca asa cadou. S-a gandit sa amane cu o zi saritura. In sfarsit, pe 23, a sarit !! Dar nu inainte sa lase si un mesaj pe tricou un mesaj "original": "Ne-ati ciuruit !! Ne-ati vandut si ne-ati tradat !! Ne-ati ucis viitorul copiilor ! Ne puteti luat viata si banii dar nu libertatea". Din mesajul asta eu am retinut doua lucruri: ca omul era mare fan al lui Sergiu Nicolaescu si ca i-a placut foarte mult Braveheart ("They may take our lives..but they'll never take...OUT FREEDOM", rostea William Wallace, intepretat magistral de Mel Gibson). Cata originalitate domnule Sobaru, rar asa ceva ! Nu puteai sa "plonjezi" direct in capul capitanului si sa ajungi un erou national? Atunci toata lumea si-ar fi facut un tricou cu tine, iti garantez. 

La sfarsit am pastrat partea cea mai "dulce". Razvratitul, rasculatul si curajosul Adrian Sobaru, cel care a decis sa-si puna capat zilelor in mijlocul parlamentarilor pe care ii uraste atat de mult a decis..sa li se alature. Vorba aia, daca nu poti sa ii infrangi, alatura-te lor. Si pac, i s-a aprins beculetul lui Sobaru, care s-a simtit atras de ideile USL-ului, pentru ca un membru al Uniunii l-a propus candidat pentru alegerile din 9 decembrie.  A fost dezamagit sa afle ca daca nu ai bani, nimeni nu te tine in partid, asa ca a renuntat la candidatura pana la urma, nu inainte de a-si lansa si propriul site (www.sobaru-adrian.ro)

Pai bine ma Gogule, sa te sinucizi..nu esti in stare, de fazan te-au luat astia foarte usor, cand au vrut sa-si faca putina imagine pe spatele tau, atunci tu la ce esti bun? 

Ca un exercitiu de imaginatie, hai sa ne gandim cum ar fi sunat o lege propusa de insusi domnul Sobaru, daca ajungea sa se implice in politica, care sa spuna clar ca orice politician care nu-si respecta promisiunile, sa recurga la gestul care l-a facut celebru pe initiatorul ei? Intr-o lume idilica, daca s-ar fi propus asa ceva si s-ar fi aprobat, eu pe tipul asta, dupa toate prostiile pe care le-a facut, il alegeam presedinte si cu prima ocazie ii topeam gardul lui tata ca sa-i fac o statuie "zburatorului" Adrian Sobaru.

Vinul in exces te face sa te crezi erou

Datorita feedback-ului pozitiv pe care l-am primit la povestirea precedenta, am zis sa mai continui sa va povestesc intamplari din aceeasi categorie, care din pacate sau din fericire, depinde cum privesti lucrurile, au fost destule.

Intr-o zi geroasa de la inceputul lui decembrie, prin anul doi de facultate, am iesit cu doi colegi sa bem ceva. Am iesit ca sa avem unde sa intram, ca ne-am gasit sa bem vin in masina la prietenul lui sormea. O ardeam "boschetareste" pe vremea aia, pana la urma tot in acelasi loc ajungea vinul, chit ca-l beam intr-un pub, acasa sau in masina. Locatia nu era asa de importanta. Importanta era viteza. Nu viteza masinii ci viteza de golire a paharelor. In nici doua ore eram toti veseli nevoie mare. Asta ca sa nu zic praf si pulbere. 

Imi aduc aminte ca in seara aia am experimentat pentru prima oara teleportarea. Adica adormi (sau lesini mai bine zis) intr-un loc si peste 10 minute te trezesti in altul. Nu iti aduci aminte sa fi parcurs distanta aia, nu stii cand ai traversat strada si mai ales cum ai traversat-o, daca erai in masina sau pe jos. Ideea era ca ma "teleportasem". M-am trezit in picioare, contactul cu gerul de afara a fost "revergorant". Langa mine erau astia doi colegi, prietenul lui sor-mea habar nu am unde era, masina in care bausem la fel. Dar marea mea dilema era ce faceam in spatele blocului, pe o bezna aproape totala, cu astia doi dupa mine, unul mai beat ca altu. 

Si atunci pe strada a aparut EL ! Ghinionistul, oropsitul sortii, nenorocitul, lupul singuratic al noptii..Adica un domn pe la vreo 60 de ani, care era la volanul unui harb si care se indrepta incet dar sigur catre o groapa imensa, acoperita cu apa inghetata si cu zapada. Nu exagerez, pe straduta era la vremea aia un "crater", in care apa iti ajungea aproape pana la genunchi. Dar bietul om habar nu avea de asta, credea ca era o simpla "gropita". Am vrut sa-i fac un semn sa ocoleasca dar coordonarea creier-mana era defecta. In loc sa ridic mana, cred ca am trimis comanda gresit de la creier si am inceput sa rad. Preventiv asa, cu gandul la ce urma sa se intampla. Si de altfel s-a si intamplat dupa cateva secunde. Adica sa ramana asta impotmolit in groapa aia cu rotile din spate. Nu stiu cum dracu a trecut cu alea din fata dar daca reusea si cu astea din spate cred ca ii dadeau astia de la Primaria sectorului 5 o medalie. (legat de groapa aia cred ca primarul "Care este", Marean Vanghelie, are si acum rezerve de carne in frigider, pentru toata viata).

Dupa ce am ras pe saturate toti trei si ne-am uitat cum incerca sarmanul ala sa iasa din groapa, s-a declansat in noi spiritul civic. Cavalerii ratacitori, bunii samariteni, eroii..

-Hai ba in plm sa-l ajutam sa iasa, ca n-are nicio sansa altfel, le zic eu astora

-Esti nebun frate? tu vezi cata zapada si apa e acolo, imi raspunde unul din ei.

Pana la urma ne hotaram toti trei sa mergem sa-l ajutam pe mos. Ii facem semn sa bage tare ca il impingem noi. Acum imaginati-va trei oameni beti, care incearca sa fac ceva impreuna: Unul impingea, unul radea cu gura pana la urechi de celalalt, care era improscat de roata masinii in plina figura cu zapada amestecata cu noroi. N-a durat mult rasul ca pana la urma la cum patina masina si la cat apa era acolo, ne-a murdarit pe toti. Eee acum sa te tii fratica. Deja devenise ceva personal. Adica cum? Ne face pe noi o groapa?? Futu-i groapa ma-sii hai, mai cu talent baieti. Si impingeam neamule ca nebunii. Deja eram uzi leaoarca la picioare dar nu ne lasam

-Breee, hai ca-i dam asa cu balans, mata accelereaza acolo maxim, esti pe faza da?

Si da-i cu balans, incordati la maxim, atat cat ne lasa vinul, da-i cu injuraturi, cu morti, cu raniti, cu tipete. Mosul accelera frenetic, eram toti facuti varzaaa pe haine (cel putin asa credeam, ca nu se poate mai rau) si pana la urma, cu ultimele puteri, am impins toti trei, mosul cu acceleratia la maxim a plecat ca din pusca prin hartoapele alea iar noi am cazut toti trei ca la sincron, in apa aia rece. Daca in clipa aia s-ar fi uitat omul in oglinda, ar fi crezut ca suntem niste ninja care au disparut brusc din peisaj. Nu cred ca ii trecea prin cap ca noi eram "ascunsi" in groapa aia.

-Na ma baga-ti-ai pula ai vrut tu sa-l ajutam pe asta, uite in ce hal suntem acum, imi ziceau astia doi cu naduf

-Nu-i nimic ma, am eu adidasi de schimb si va dau, il sunam pe gagicu lui sor-mea si continuam sa bem, ca hainele se usuca repede in masina.

Le-am dat asa cum am promis niste adidasi, a aparut si ala cu masina si am continuat sa bem. Avea in masina o aeroterma care urla mai tare decat casetofonul, zici ca era motor de avion de lupta. Dar n-a contat, noi ne vedeam de ale noastre, plus ca era cald si ni se uscau si hainele.

Dupa ce ne-am facut si mai praf decat eram, astia doi au zis ca ei trebuie sa plece. Deja se facuse tarziu, dar nu se intelegeau cu mine, care eram convins ca pleaca sa bea in alta parte fara mine. S-au pus ei de acord si hai domne sa-l ducem pe nebun acasa. 

In clipa in care ei m-au bagat in casa, am avut o revelatie. De atunci m-am jurat ca nu mai dau in viata mea bani unui cersetor care se roaga sa-i dau de o paine ca moare de foame. Care e legatura?? Pai sa va zic.

Cand am intrat in casa, lumina era aprinsa in bucatarie, iar fix in mijlocul mesei "trona" o farfurie mareee cu cartofi prajiti calzi. Ieseau asa aburi din ei. Ii vedeam toti trei cum vede Scrat in Ice Age ghinda aia nenorocita. Atunci am vazut pentru prima oara cu adevarat cum arata FOAMEA in stare pura. Am vazut-o in ochii astora, care s-au repezit ca niste hiene turbate si luau cartofii aia cu doua maini si ii bagau in gura. Parca erau niste vaci rupte de foame, scapate in lanul de porumb. Nu a contat ca ardeau ca dracu, asa i-au mancat, in nici 20 de secunde toata farfuria. Daca participam la vreun concurs de haleala cu ei, castigam lejer . De atunci n-am vazut in viata mea o expresie de genul asta pe fata unui cersetor care se plange ca ii e foame. 

Dupa ce au mancat, hai sa ma bage in pat si sa ma convinga ca ei chiar se duc acasa. Fac ei comanda la taxi, eu ma dezbrac sa ma bag in pat, nu foarte convins ca astia nu imi trag clapa. Ies oamenii pe usa, ii aud cum o inchid, stau cateva zeci de secunde si atunci parca a aparut un dracusor care imi sopteste:

-Ba prostule, astia se duc sa mai bea ceva fara tine.

Atat mi-a trebuit !! M-am dat jos din pat cu o viteza de care nu credeam ca sunt capabil si doar in chiloti si ciorapi, ia-o tata la fuga pe scari sa-i prind pe nemernici. Am iesit in fata blocului, nu imi mai pasa de ger sau ca ma poate vedea cineva cum alerg aproape in curul gol pe strada. Nu imi pasa de nimic. Alergam ca un veritabil cal de curse si tipam ca apucatul, dupa taxiul care tocmai plecase. Nu pot sa-mi imaginez reactia taximetristului cand m-a vazut in oglinda. Reactia astora cand s-au dat jos din taxi sa ma duca inapoi, v-o puteti imagina. Printre sughituri de ras si crucile care si le faceau, au reusit sa ma duca pana la urma inapoi in casa, cu promisiunea ca o sa intre pe net fiecare de acasa, sa imi demonstreze ca nu ma pacalesc. Si chiar asta au facut pana la urma. A fost o seara de pomina !!

Gin + Garrone+ vin= K.O. !

Toata lumea a facut o groaza de prostii in "tinerete". Fara exceptie! Si in cazul meu, unele dintre cele mai penibile si ciudate experiente, au fost cele legate de alcool. Stiu ca toata lumea a comis-o macar odata, asa ca nu fiti ipocriti. Si eu am comis-o. De mai multe ori insa. Si o sa povestesc aici cateva intamplari de genul asta, care si in ziua de azi ma fac sa rad singur. (se intelege ca la vremea aia am fost pus in situatii penibile). Sper ca si pe voi sa va amuze.

Va aduceti aminte de clipele cand se apropria revelionul si era in floare perioada baiaramelor? Cand un nefericit isi punea casa la dispozitie si isi chema toti prietenii sa petreaca noaptea dintre ani. Cel putin inainte de petrecere, ii erau prieteni dar cand plecau si vedea saracul ce ramane in urma sunt convins ca le umplea frigiderul de carne la toti. 

Revelionul din anul 2000 m-a prins la sora unui prieten si vecin de bloc. Ma stiam cu tipul de cand eram de-o schioapa. Sor-sa era mai mare ca noi, una din primele generatii Bon Jovi si Metallica si neavand in momentul ala unde sa petrecem revelionul "datorita, fiinda, faptului, pentru ca" la mine nu se putea dupa dezastrul din anii precedenti (despre asta cu alta ocazie) am zis ok, hai ca mergem la ea. Nu cunosteam pe nimeni acolo in afara de sor-sa si prietenul ei. Tipa parca s-a codit la inceput sa ne cheme (Stia ea saraca de ce) dar eu avand pe vremea aia o combina si ei ducand lipsa de muzica, plus ca a promis ca o sa fie si vreo doua fete dragute de varsta noastra, am cazut la pace. 

Buuun, pe la ora 21 ajungem si noi, eu carand cele doua boxe, tipul asta combina. Taxiul nu ne luase ca stateam la numai doua statii de tramvai de locatia petrecerii, tramvaiele circulau rar la ora aia asa ca am ajuns acolo de zici ca eram cai de curse, asa curgeau apele pe noi. Ne intampina sor-sa, ne-a atentionat de cum am intrat sa ne purtam frumos. La ce se referea nu stiu. Sau cel putin asa vreau sa ma mint si in ziua de azi, tinand cont ce am putut sa facem acolo.

Cand am intrat sa ne prezinte fata lumea de acolo, soc si groaza. La propriu si la figurat. Asa specimene ca in sufrageria aia...rar ! Si nu in sensul bun al cuvantului. Parca intrasem la scoala de vrajitori de la Hogwarts, varianta horror. Oamenii aia zici ca erau desenati cu stanga. Si baieti si fete ! Nu ma interesa pe mine de tipii aia dar il intrebam din priviri pe tovarasul meu unde sunt fetele alea dragute de care ne-a spus sor-sa. Se uita si el la mine ca broasca la sudura, la fel de nelamurit. O spun din capul locului, nu eram la vremea aia manechin (nu ca as fi acum)  dar in niciun caz nu eram babau ca restul. Ca sa nu mai zic ca stateau toti aliniati militareste pe canapea si fotoliu, de parca erau la priveghi.

-Ba sa moara ma-ta unde m-ai adus frate, tu vezi cum arata astia? Zici ca sunt sectanti, ii soptesc eu tipului in timp de montam combina.

-Jur ma, a zis ca o sa fie si fete marfa, dar na, poate nu au venit inca imi raspunde el la fel de dezamagit.

De plictiseala, de necaz sau pur si simplu ca sa avem motiv serios, hai sa bem nene. Si am inceput..Eu cu o sticla de gin, el cu alta. Nu ma omoram eu cu taria si mai ales cu ginul dar ne-am descurcat cu ce aveam in dotare. Asa de bine ne-am descurcat ca dupa nici o ora am baut eu o sticla si el o sticla. Cum ar spune Garcea, eram in stare avansata de crita, dar mai era loc. Pe vremea aia eram vapor de cursa lunga. Si am luat de pe masa si o sticla de Garrone pe care am "postit-o" cu asta. Pe toata !! Plus niste vin varsat. 

Se apropia ora doispe', imi aduc aminte chiar si ca am dansat pana atunci, pe Zorba Grecu'. Apoi s-a intamplat inevitabilul..M-am luptat cat am putut, pe cuvant de onoare, dar parca intram in operatie si eram sub anestezie. Stiu ca am ajuns pe balcon, aveam in mana un bat din ala de sareau artificii, am auzit 10, 9, 8...si cam atat. K.O. !! De parca eram Bute dupa meciul cu Froch.

"La multi aniiiiiiiiiiiiiiiii" m-a prins aplecat peste geam, in lumea viselor. M-a trezit o voce finuta, care ma tot intreba daca imi e bine. Nu prea imi era bine. Deloc !! Din cauza frigului, aveam mainile lipite de cornierul de la balcon, pe capul care statea sa-mi plezneasca de durere aveam o "caciula" de vreo 10 cm de zapada la cum dormisem eu acolo aplecat, imbracat doar intr-un pulover subtire. Daca mi-a fost frig? Nicidecum, cred ca faceam fata si in Siberia la cat eram de imbibat in alcool. 

Fac un efort si cu o privire de bovina ratacita, ma uit in dreapta si vad o bunaciune cu o cana de cafea in mana, care ma tot indemna sa beau. I-am spus ca nu beau cafea de felul meu, dar a tot insistat, ca o sa-mi faca bine. Am luat o gura, in secunda doi vomitam ca un porc, in timp ce frumusetea asta ma tinea de cap.

-Hai vomita ca o sa te simti mai bine.

-Ce dracu mi-ai dat sa beau mai femeie? ii zic eu, dupa ce termin de dat la boboci. Aia era cafea?

-Da, cafea cu usturoi si sare, ca sa te trezesti.

E na ma..gagica la baiaram s-a gandit sa-mi faca si-un mujdei pe langa cafea, ca alta treaba nu avea. Tot de la ea am aflat ca ceasul era aproape 3, dormisem pe balcon vreo trei ore. Mi-a spus ca ea a venit mai tarziu la party, ca ceilalti au incercat sa ma bage in casa dar eu ii injuram ca un birjar si ei i-a fost frica sa nu mor dracu inghetat acolo. Ma mir cum de m-au lasat astia sa-i injur, tinand cont ca sor-sa tipului si prietenul acesteia, erau instructori de Wing Chun si toti invitatii erau cursantii lor. Cu ultimele puteri mi-am dezlipit mainile de pe cornierul ala nenorocit si am inceput "calatoria". Pentru ca a fost o adverata aventura sa traversez sufrageria aia si sa ajung pe hol sa ma incalt. Am cazut cum era si normal in fata usii in timp ce incercam sa ma incalt

-Dracule (Asta era porecla tovarasului meu), draculeeee...acasa...nu mai pot..hai..Atat am putut sa zic. Omul care desi era si el praf, macar ramasese in picioare si incerca sa o combine in bucatarie pe cealalta bunaciune care venise. Deci sor-sa nu mintise, chiar erau doua gagici bune de tot acolo (Si nu le vedeam asa doar din cauza bauturii).

-Hai ba mai stai, esti bulangiu, unde sa mergem acum..Eu incarcam ca un erou sa ma ridic si sa ma incalt, ba chiar am reusit la un moment dat si tot bolboroseam ceva acolo. Stiti cum e atunci cand vorbesc doi betivi si tu esti treaz. Nu intelegi o iota, dar ei doi se inteleg perfect. Asa eram si noi. Pana la urma lasa asta gagica, ma ajuta sa ma imbrac si hai acasa frate..Am ajuns cu chiu cu vai in fata blocului, nici pana in ziua de azi nu stiu cum dracu m-a carat asta doua statii prin zapada aia. Dar cum am pus piciorul pe prima treapta, jaaap, ca in Tom & Jerry am aterizat pe spate. Stateam intins ca o balena esuata si ma uitam cum ningea. Dracu a urcat linistit scarile, a uitat ca eu nu am putut face asta si s-a dus sa se schimbe ca noi cica trebuia sa mai ajungem la un baiaram in spatele blocului. Cand a coborat, tot acolo m-a gasit, imi tinea de cald o "paturica" de zapada. Dupa injuraturile de rigoare, ma urca pana la usa (noroc ca stau la 1) si pleaca. Nu mai are rost sa spun ca am avut nevoie de toata concentrarea cand am intrat in casa sa-i zic maica-mii si bunicii un calduros: La multi ani ! apoi sa ma duc glont in camera si sa cad lat.

M-a trezit un sunat insistent la usa, pe la 6 dimineata. Raspunde maica-mea buimaca, era tatal unor prieteni de la etajul 2. Omul era ruuupt, cu o sticla de sampanie in mana

- La multi ani doamna, am venit sa beau cu Alexandru un pahar de sampanie.

- Doru..la multi ani..Dar Alex doarme, nu se simte prea bine..(Prea bine?? Zi mersi ca nu sunt mort mama.) Si vad ca nici tu nu te simti prea bine Doru..

-Pai ce sa fac doamna, eu nu mai am cu cine sa beau, au venit rudele nevestei de la Moldova, s-au culcat astia peste tot, eu doar sub masa mai aveam loc, baietii nu sunt acasa si am venit pe la Alex..

L-am auzit pe nea Doru cum vorbeste cu mama. Am incercat sa-l strig, dar parca eram un peste pe uscat. Imi miscam buzele, imi curgeau balele ca la oligofreni dar nu puteam sa scot niciun sunet. Pana am reusit sa cad din pat si sa ma misc, mama l-a convins sa se duca sus si sa doarma. Chiar si sub masa daca numai acolo are loc..

    Am vrut  sa ma duc eu dupa el dar am avut un alt soc..Cand am vrut sa-mi pun ciorapii, erau rosii. In mintea mea de om inca beat, dupa doar 2-3 ore de somn, eram convins ca e sange si ca omorasem pe cineva ! S-a dovedit ca era doar zeama de la borcanele cu varza rosie pe care Dracu le sparsese pe balcon la sor-sa. A vrut sa se aseze pe banca de acolo, numai ca a cazut ca bolovanul pe ea si borcanele au zburat ca-n desene animate de se facuse un mic raulet in care eu imi scaldasem picioarele. 

     Nu mai are rost sa zic cat de rusine mi-a fost a doua zi cand am fost amandoi sa luam combina..Beti din nou, ca de, din batrani se zice ca daca bei o bere dupa o noapte atat de grea, te dregi. Noi doar ce ne-am pilit din nou. Absolut toti oamenii se uitau la noi ca la doi ciumati. Si cu atat mai nasol a fost cand le-am vazut aproape treji pe fetele alea doua cum aratau. Frumoase foc ! Sor-sa se tinuse de cuvant cu varf si indesat. Numai ca probabil a uitat sa le spuna ce specimene eram noi. Ne-am strans combina si dusi am fost. Nici pana in ziua de azi nu stiu macar cum o chema pe fata aia care a stat aproape o ora si ceva sa se chinuie sa ma trezeasca si sa-mi faca o cafea. Fie ea si cu mujdei.  Si chiar si dupa doispe' ani, numai cand simt mirosul de gin, ma ia ameteala.