Credincioasele si autobuzul

Calatoriile matinale in drum spre job sunt cateodata adevarate documentare.  De exemplu am aflat unele lucruri care nu sunt trecute nici macar in celebrul google maps: si anume cate biserici (printre blocuri sau nu) intalnesc pe traseul zilnic: raspunsul este patru. Cand ai ochii grei si nu visezi decat la inca cateva ore de somn, nu-ti sta capul sa numeri bisericile de pe drum. Aici isi fac intrarea in scena credincioasele. De obicei doamne trecute de 40 de ani, cu aspectul foarte ingrijit. Coafate, unghiile bine facute plus cateva bijuterii de bun gust. La prima vedere ai spune uite, asa da. Dar la o analiza mai atenta, observi la una dintre aceste distinse doamne cum mana stanga este facute caus si este pe post de scrumiera unde arunca cojile de seminte si ca pe degetele alea ingrijite, se lipesc si niste cojite neascultatoare. Probabil foamea sau pofta era atat de mare incat n-au mai rezistat tentatiei. Si cum mananca stimabila asa cu pofta, la un moment dat s-a oprit ca teleghidata si s-a inchinat tacticos, de trei ori, ca la carte. A ignorat si faptul ca pe buza i se "odihnea" o coaja imensa. M-am uitat si eu pe geam, nu am vazut biserica. Ma uit in jurul meu, alte doamne, stane de piatra, se inchinau la fel de evlavios. Intr-un final dupa ce mi-am intors capul si mi-am fortat ochii de vultur batran, am observat printre blocuri o bisericuta mica. Ptiu drace, in harta de pe telefon nu figura, dar doamnele stiau ca este acolo. A fost ca in filmele s.f., cand se opreste timpul: au lasat orice activitate, ca sa se inchine, pline de piosenie. Dupa 5 secunde, pac, totul revine la normal, scuipa fara jena cojita buclucasa si reia rontaitul. 

Am zis ca nu exista padure fara uscaturi si cand ma uit in dreapta mea, vad cum o "respectabila" doamna, infuleca cu pofta dintr-o merdenea. Micul dejun este cea mai importanta masa a zilei, fara indoiala. Numai ca dansa a uitat de bucatelele de foietaj care ii impodobeau pana si obrajii. Si dupa numai doua statii, din nou, opriti timpul ! O noua biserica, un nou moment dedicat Domnului. Deja stiam ca inchinaciunea lor era mai rapida decat ochii mei cand era vorba de detectat biserica. Ce mai conteaza ca domnul care sta pe scaun langa stimabila mancacioasa este oripilat de peisaj, Dumnezeu are intaietate. Mai bine sa fi doamna in fata Domnului decat doamna in fata domnilor. E diferenta doar de un CapsLook la inceput de cuvant. Concluziile sunt simple: doamnele sunt mai credincioase decat domnii (nu cred ca am vazut pe vreunu sa-si faca semnul crucii), ceea ce este bine, dar cand vine vorba de societate, fiintele alea gingase pe care nu trebuie sa le atingem decat cu o floare nu mai exista decat in povesti si in memoriile bunicilor. Si nu, NU sunt misogin, doar ca ochii imi sunt setati pe alte detalii decat pe biserici. Sper ca cineva se roaga si pentru sufletul meu pentru ca eu, recunosc, nu o fac