7 mai 1986. Pentru multi este o data obisnuita. Pentru iubitorii fotbalului, dar mai ales pentru suporterii stelisti, este cea mai importanta zi din istoria clubului. Este ziua in care echipa de aur a Stelei, condusa de pe banca de catre Emerich Jenei, a castigat Cupa Campionilor Europeni, actuala Champion's League, in fata Barcelonei. Prima echipa din sud-estul Europei care reusise o asemenea performanta, indraznesc sa spun, irepetabila in actualul context. Povestea o stie deja toata lumea, cu cele patru penalty-uri aparate de Helmuth Duckadam sau celebra expresie "suntem finalisti...am castigat cupa" a lui Teoharie Coca Cosma. Tin din capul locului sa precizez ca sunt stelist de mic, m-am bucurat pe stadioane alaturi de Steaua si am plans de ciuda cand pierdea. Dar articolul asta nu este o oda dedicata generatiei 1986. Din contra. Unii fanii mai fanatici sigur o sa scape o injuratura, o jignire, asa cum se obisnuieste in mediul online de la noi, dar tot o sa-mi duc ideea pana la capat.
De cateva saptamani se vorbeste de acordarea unor rente viagere pentru unii dintre fostii fotbalisti ai castigatoarei CCE. Pentru cine nu stie, renta viagera este stipulata in Legea educatiei fizice si sportului, Titlul X, art. 64 care spune cam asa: Sportivul de performanta care a obtinut o medalie de aur, argint sau bronz in probele individuale sau pe echipe din cadrul JOCURILOR OLIMPICE sau o medalie de aur la
CAMPIONATELE MONDIALE si EUROPENE de seniori - probe olimpice, are dreptul, la cerere si cu
confirmarea Ministerului Tineretului si Sportului, la o renta viagera.
Buuun, de ce am scris cu caps look? Simplu, ca sa subliniez ca sportivii care pot beneficia de o renta viagera sunt cei care au aparat culorile TRICOLORULUI, nu culorile echipe de club, in speta FC Steaua Bucuresti. Ca multi romani, sub jugul aspru al comunismului, s-au identificat cu Steaua in acea seara de mai, este normal. I-au considerat "romani de-ai lor" si foarte bine au facut. Dar la fel de adevarat este ca (poate) la fel de multi romani, mai ales suporteri ai echipelor rivale, i-au considerat doar jucatorii Stelei si atat. Nu s-au simtit reprezentati de acestia, ba din contra, au fost putin tristi ca Steaua a ajuns sa ridice cel mai ravnit trofeu la nivel de echipa de club si nu echipa lor favorita. La fel, este un lucru perfect normal si necondamnabil. Fiecare are dreptul sa iubeasca ce echipa doreste.
Revenind la domnul Duckadam, care este revoltat din cale afara ca nu a primit renta viagera pentru castigarea CCE. Dansul a avut o intalnire cu ministrul tineretului si sportului, domnul Nicolae Banicioiu si cu doamna Carmen Tocala, pentru a discuta cu domniile lor despre marea "nedreptate" care i-a fost facuta, atat lui cat si altor cinci jucatori care, atentie, "nu au avut sansa de a juca afara si au probleme financiare". Buun, hai sa dam Cezarului ce e al Cezarului si sa nu ne mai ascundem dupa perdea, cum este tipic romanesc. De ce sa li se dea renta viagera unor fosti sportivi care oricum o duceau mai bine pe vremea aceea decat 90% dintre romani? Ei cu gura lor au recunoscut ca au beneficiat de unele avantaje, ca securistii mai inchideau ochii la un video, un pachet de cafea sau un cartus de tigari, haine sau alte lucruri la care romanul de rand nici nu visa. Aveau un acoperis deasupra capului, luau masa in restaurantele de lux ale acelor vremuri, aveau prieteni la nivel inalt plus cate si mai cate. Viata de fotbalist, mai ales fotbalist al Stelei, era cum nu se poate mai buna atunci. Unii dintre acesti fotbalisti ca Lacatus, Boloni, Piturca, Iordanescu, si-au facut averile dupa revolutie. Si in niciun caz nu au strans milioane ca au jucat afara. Nu se castiga atat pe vremuri. In schimb s-au apucat de antrenorat, unii cu mai mult succes, altii mai putin, s-au apucat de afaceri, au investit, si-au facut o familie. Tot respectul pentru asta si bravo lor. In schimb, Barbulescu, Majaru, Duckadam, Balan si Bumbescu, nu au fost atat de "norocosi" pentru ca acum sunt aproape saraci lipiti. Nu se aduce aminte ca unora le-a placut bautura, jocurile de noroc si viata buna, au fost parasiti de neveste din cauza asta si uitati de prieteni.
Atat de sarac este domnul Duckadam, ca din 2008 pana in 2012 lua o renta de revolutionar de 2200 de lei pe luna, salariu la care un doctor in Romania nici nu poate visa ! Pe 21 decembrie 1989, "marele" revolutionar (si citez vorbele dansului): a aflat ca Ceausescu a cazut, a cantat la miting cu alti aradeni...". A cantat..cand alti tineri mureau pe strazi lasand in urma familii indurerate. Dansul a facut parte si din Frontul Salvarii Nationale, unde alaturi de o alta persoana, timp de doua luni s-a ocupat de toate ajutoarele care intrau in tara prin vama Arad. Tot domnia sa alaturi de respectiva persoana, decidea unde ajung ajutoarele: 6 vagoane la Brasov, 7 la Constanta, etc. Si cum nu iese fum fara foc, nu putini sunt cei care il arata cu degetul pe fostul portar pentru cat efort depunea in perioada cand a fost revolutionar, cand venea ca un domn la volanul ARO-ului castigat dupa finala din '86, pleca cu el burdusit de cartuse de tigari sau alte alimente si dormea linistit acasa. Dar sa zicem ca toti sunt rautaciosi iar dansul este imaculat. Mai merita mentionat ca prin 2005, Duckadam lasa Romania in urma dupa ce a castigat la loteria vizelor si se stabileste in Statele Unite, Arizona, alaturi de fosta sotie Ildiko si fiica lor, Brigitte. A vazut ca in America nu umbla cainii cu covrigii-n coada si trebuie sa pui osul la treaba asa ca s-a intors in scumpa Romanie pentru ca la finalul anului 2004 sa se inscrie in partidul atotstiutorului si bagatorului in seama, cel fara de prihava si ciripitorul sef in cele sfinte, Gigi Becali. Actualul job al lui Duckadam? Presedintele de imagine al Stelei: adica e pe post de mascota, mai da o declaratie din cand in cand si castiga cel putin 2500 de euro pe luna (A spus-o chiar Gigi, nu sunt fabulatii). Dar de, 2500 de euro in Romania sunt bani putini, asa ca mai vrea si o renta viagera pentru Cupa castigata.
Merita adaugat ca are numai doua prezenta in nationala Romaniei. Chestionat in urma cu patru ani de ce are atat de putine selectii, a raspuns franc: mi-a fost frica de concurenta de la nationala ! Il inteleg, in afara de noaptea de 7 mai 1986 unde a fost MAGNIFIC, Helmuth Duckadam a fost un portar mediu spre modest. Cine crede altceva ori nu se pricepe la fotbal ori nu vrea sa vada adevarul. Dar cand zici ca ti-e frica de concurenta de la lot..numai portar de mare valoare nu esti.
Ii doresc domnului Duckadam multa sanatate, o viata cat mai lunga si indiferent daca primeste sau nu o renta pe care nu o merita "ca sa ii mai aline batranetile" cum singur spune, poate anii care trec peste domnia sa o sa-i aduca si mai multa intelepciune si sa-l faca sa inteleaga ca foarte multi oameni au murit pentru tara asta, au ramas paralizati, au fost pe baricade (la propriu !) si au luptat cu arma-n mana la Revolutie, foarte multi au murit (si inca mor) de foame pe cand dumnealui castiga un salariu de la Steaua pe care un profesor universitar care salveaza vieti nu o sa-l castige in vecii vecilor.
No comments:
Post a Comment