Au trecut deja două zile de la finalizarea celebrului dosar al transferurilor, care s-a întins pe durata a opt ani și care s-a soldat cu arestarea mai multor oameni din fotbalul românesc. Cel mai "greu" nume de pe lista este fără îndoială cel al lui Gica Popescu, fostul căpitan al naționalei și al Barcelonei. Un fotbalist uriaș, de renume mondial, care a fost închis pentru evaziune fiscală. Prejudiciul adus statului? Unii spun că oficial vreo 600 de mii de euro, alții spun că defapt suma este mult mai mare. Gică a "uitat" să plătească impozite la stat pentru unele transferuri efectuate în calitate de agent de jucători. Când a fost descoperit acum cațiva ani, a achitat dobânda aferentă. Din păcate pentru el fapta rămâne și a primit 3 ani și o lună, cu executare. Din fericire pentru noi, justiția ne-a făcut o surpriză făcându-și treaba (într-o țară cu adevărat civilizată asta nu era o surpriză, ar fi fost ceva normal) și când nimeni nu mai spera, i-a condamnat pe verii Becali, Cristi "autostivuitorul" Borcea, George Copos, Gheorghe Netoiu, Mihai Stoica, Jean Padureanu și bineînțeles, Gică Popescu.
În cazul lui Gică Popescu procurorii au sugerat să i se acorde pedeapsă cu suspendare. Numai că judecătorii au decis cu executare. În ziua imediat următoare încarcerării, au aparut persoane importante din conducerea statului care sugerau că Popescu trebuie să fie grațiat. Însuși "zeul somnului" Crin Antonescu a zis că ar semna imediat o asemenea grațiere. Într-un sondaj realizat de sport.ro, la întrebarea: "Merită sau nu Gică Popescu grațierea?", rezultatul este (din punctul meu de vedere) șocant !!
De ce spun șocant? Pentru că oricât de mare a fost Gică Popescu ca fotbalist, el a încălcat legea. Cu bună știință !!! Nu a băgat din greseala în buzunar sute de mii de euro sau milioane, a știut foarte bine ce face. Ne dorim o țară civilizată, unde toți cetățenii să fie egali, dar totuși unii votează de o maniera covârșitoare pentru grațierea cetățeanului Popescu Gheorghe, care a furat bani pe care un om de rând nu o să-i facă în 10 vieți. Motivele? "Gică Popescu a fost capitanul naționalei", "Gică Popescu este un om bun", "Gică Popescu ne-a reprezentat țara", și multe altele. Mai presus de toate însă, Gică Popescu A FURAT ! Când un om de rând ia ani grei de închisoare că fură o bucata de pâine (nu, nu este doar o vorba din popor, sunt oameni în România anului 2014 care fură de foame!!!) sau o cutie de lapte ca să le poată da copiilor acasă, nu poți să spui că un milionar trebuie grațiat doar pentru că și-a reprezentat țara ! Am fost unul dintre cei care au ieșit în stradă după victoriile generației lui Hagi și Popescu, dar asta nu înseamnă că nu-mi doresc egaltitate și lege aplicată egal pentru oricare dintre cetațenii acestei țări.
Nicăieri în lume nu funcționează principiul haiducesc, gen hai să fur, dau și la alții sau îi reprezint cu mândrie în lume și scap basma curata. Că altfel și Robin Hood din Pipera, războinicul luminii și ursul (de la circ) urșilor, pe numele lui Gheorghe Becali, ar fi ajuns erou național, ținând cont câți oameni nevoiași a ajutat. Legea e simplă: furi și ești prins, ești pedepsit !
Tot arătăm cu degetul spre occident că vai cât de cilivizați sunt aia, vai ce curat e la ei pe străzi și cum se poartă oamenii unii cu altii. Oamenii aia nu sunt altă specie decât românii. În schimb oamenii ăia au ceva foarte bine împământenit în minte: frica de lege !! O comiți, plătesti, indiferent că te cheamă Popescu, Ionescu sau Tyson. Nu aruncă hârtii pe jos de frica amenzilor usturătoare, nu se iau la bataie din orice în trafic tot din aceeași cauza. Frica te educă, te face să te gândesti de doua ori la consecințe înainte să-ți faci de cap. Și când justiția își face în sfârșit treaba, lumea nu e mulțumită. Gică Popescu are capete de acuzare comune cu oameni mult mai puțin iubiți, gen Ioan Becali sau Cristi Borcea. Dacă s-ar judeca după capitalul de imagine, Popescu putea să dea în cap oricui, că tot era iertat.
Nu același lucru se poate spune și despre Serban Huidu. Așa e, omul a ucis DIN CULPA 3 oameni. Nu a dorit să facă asta, nu a încercat să o ascunda și toata viața o să trăiască cu nenorocirea asta pe constiință. El nu era atat de iubit ca Popescu, nu a scos oamenii în stradă după revoluție, nu i-a făcut să mai uite de necaz cum a făcut-o Gică. Și chiar dacă faptele lor nu pot fi comparate, mă intreb dacă rolurile erau inversate. Dacă cetațeanul Popescu Gheorghe avea parte de o asemenea dramă. Ce ar fi zis lumea? "hai bă, că e Gică, a greșit și el, se poate întâmpla oricui".
Goya, celebrul pictor spaniol al începutului de secol XIX, a spus odată: Somnul rațiunii naște monstri. Adaptată puțin secolului în care trăim, putem să spunem că fotbalul naște monștri. În poveștile moderne, de monștri nu se mai sperie nimeni. Din contră, sunt adulați de multă lumea, sub formă de vampiri, vârcolaci, zombie sau mai stiu eu ce creaturi. Popescu este un monstru (sacru sau nu) al zilelor noastre. Nu putem să nu-l iubim pentru ce a fost ca fotbalist, să-l admiram pentru cariera extraordinară sau să-l invidiem pentru situția lui materială. Dar mulți uită că în majoritatea poveștilor clasice, monștri pierdeau aproape de fiecare dată lupta cu binele. Iar de data aceasta Popescu este monstrul care trebuie să plătească pentru faptele lui, este zmeul care trebuie să plece capul în fața lui Harap-Alb, reprezentat de statul roman.
No comments:
Post a Comment