Aventurile lui Costel, partea I

Acesta este un PAMFLET și trebuie tratat ca atare. Orice asemănare cu unele personaje poate fi pur și simplu întâmplătoare. În funcție de feedback-ul primit de la cititori, o să postez și celelalte părți, duminica viitoare.



   Toți avem cel puțin o rudă pe care încercăm să o evităm pe cât posibil, din diverse motive. Dar tocmai atunci  când nu iți dorești de nicio culoare să dai ochii cu respectivul/a, parcă ăl' bătrân de sus vrea să-ți pună bețe în roate. Așa a fost și în cazul lui Marius, un tip de 25 de ani din București, care a fost nevoit să-l găzduiască pe toată perioada verii pe vărul său de-al doilea din partea mamei, Costel. În atâția ani îl văzuse pe Coste de maxim cinci ori, în rarele ocazii când se ducea să-și viziteze bunicii dintr-un sat de munte din zona Ardealului. Costel era cu doi ani mai mare și era "fericitul" posesor al unui iq de 78. Adica avea o inteligență de limită, undeva între om normal și retardat. El și Marius nu aveau absolut nimic în comun. Costel iubea traiul de la țară unde crescuse toată viața. Satul natal îl părăsise doar de câteva ori și asta doar când fusese neapărat nevoie. Universul lui erau pădurile din munții Apuseni, animalele pe care le iubea la nebunie și jobul de tăietor de lemne. Lucra înca de la 14 ani la gaterul deținut de un neamț și era expert în tăiatul lemnelor cu absolut orice ustensilă. Dacă ar fi participat la concursile de tăietori de lemne difuzate pe Eurosport, Costel ar fi fost un fel de Messi al competiției. Era înalt, 190 cm și bine făcut, cu un corp sculptat natural, prin muncă asiduă. Costel nu știa de calculatoare, internet, filme luate de pe torrente sau care sunt hainele ce se poartă în cluburile de "fițe". La birtul din sat, unde se organiza o discotecă în fiecare sâmbătă, Costel se simțea ca un împărat. În fiecare seară la ora șase era prezent la bar unde bea ca un porc ordinar ce era. Pe scurt, Costel era țărănușul absolut, iubitor de natură și de spirtoase de proastă calitate. 

    Vărul lui, Marius, era exact opusul. Era consilier într-o firmă foarte importanta din capitală. Tip jovial și inteligent, era plăcut de toată lumea, inclusiv de șeful cel mare, care îi aprecia munca. Și era lucru mare să fi apreciat de Ștefan Popescu și mai ales să iți și arate asta. Iubea locul de muncă și colegii, se întâlnea de multe ori cu ei după program sau în weekend la un gratar. La birou se îmbrăca la patru ace, mirosea a parfumuri fine și frecventa cluburile și barurile bune din centrul istoric. Nu era un tip din cale afară de fițos, avea momente când mai bea câte o bere în fața blocului cu prietenii din copilarie, dar ținea la etichetă pe cât posibil. Bogat nu era dar se considera un om oarecum împlinit. Conducea un Ford Focus din 2004 și locuia singur de vreo trei ani într-un apartament din Drumul Taberei, pe care îl primise moștenire de la bunicii din partea tatalui. 

Vestea că trebuia să-l cazeze pe Costel pe timpul verii căzu ca un trăznet asupra sa ți nu îi venea să creadă că maică-sa pur ți simplu i-l vârâse pe gât.

- Mama, vezi că sâmbătă dimineața vine văr'tu Costel să stea la tine o perioada. Să-și găsească și el ceva de muncă aici că acasă are niște probleme.

- Poftim?? Da pe mine m-a întrebat cineva dacă vreau să-l primesc pe animalul ala? Ce sunt eu, hotel? Știi că sâmbătă e ziua lui șefu` și trebuie să mă duc.

- Hai nu te prosti, că nu mori. Stai singur cuc acolo, o să-ți prindă bine puțină companie. În plus știi că e băiat bun. Îl iei de la gara și apoi vi și îl lași la noi până te întorci.

- Băiat bun pe dracu ! spuse cu năduf. Ai uitat ultima oară când am fost acolo că s-a căcat în mijlocul curții și  a zis că ăla e tortul de ziua mea? E complet dezaxat și tu vrei să stea aici o vară?? Și până la urma ce dracu a facut de vine tocmai la Bucuresti, ce să muncească prostu` ăla aici?

- Off măi mama, erați și voi mai mici, a vrut să facă și el o gluma. O glumă proastă dar totuși o gluma, doar nu ții la supărare atâția ani. Am auzit că are probleme cu neamțul pentru care lucra, a avut loc o ceartă și l-a dat ăla afara. M-a rugat mă-sa dacă putem să-i ajutam și i-am zis că da.
Mai putea sa zică ceva? Sâmbătă dimineața se prezentă la gară, la linia patru și îl așteptă pe Costel. Se pregătea să ia o gură de cafea exact în clipa în care simți o lovitură puternică pe spate.  Aproape că inghiți bătul de plastic din pahar și nasul ii intrase în cafeaua fierbinte.
- Ce morții mă-sii...
- No ce faci mă vericuleee, ți-o fost dor de mine? Nu apucă să zică ceva când văra-su îl strânse călduros în brațele lui de uriaș, mai mai să-l sufoce. No ce ai crescut mă țâcă. Da mare îi mă gara asta, așe ceva n-am mai vazut..
 -Doamne..tot prost ai rămas Costele. Hai să mergem odată că am treabă. Nu trecuseră nici două minute și deja se săturase de vără-su. Erau în mașină gata să plece când îi sună telefonul.
- Alo, da șefu, neața...Da sefu, la cât am stabilit, acum sunt la gara am fost să-l iau pe vără-miu, trec să îl las acasă și...Da, dar știti el nu cunoaste pe nimeni, e nou în oraș....Ok, am ințeles..Păi cred că într-o juma' de ora ajungem. Bun, sănatate. Închise telefonul și privi în gol preț de câteva clipe.
- No ce pula me s-o întâmplat de ețti ața speriat măi flăcău? Ia de aici să-ți mai revii. Scoase din buzunar o sticluță de Alexandrion și i-o întinse vărului său.
- Bă tu esti dobitoc? Sunt la volan și tu imi dai să beau? Cum dracu poți să bei mă la 10 dimineața?
- Da amu nu mori de la o gura. Ia că-ți face bine.
- Costele..ascultă-mă bine..Știu că noi nu prea ne cunoaștem, am înțeles că ai niște probleme acasp, o sp vorbim noi de ele dar acum nu asta e cea mai mare problemp. La telefon era șeful meu, m-a sunat sp merg mai repede la un gratar, e ziua lui face 55 de ani și nu am timp sp te las acasp, trebuie sp vi cu mine. O să fie toți colegii de la munca acolo, te rog din suflet, încearcp sp te porți normal, stăm și noi puțin și mergem acasă apoi. Să nu te punp dracu să mă faci de râs că pe stradă te culci.
- No bun așe măi ficior, că îmi e o foame de lup. Să merem odată ! Stai liniștit, o să fiu un domn, pe cuvânt de onoare.
După treizeci și cinci de minute ajunseră la Snagov, unde era vila impunăoare a șefului său. Unul din angajați deschise porțile și parcă mașina înăuntru.
- Neața Mariusică, îl întâmpină șeful său. Banuiesc că el e văr'tu. Salut, eu sunt Ștefan, spuse acesta în timp ce-i întindea mâna.
- Norooooc, îi răspunse Costel cu o voce de bariton și îi strânse mâna cu putere. Eu mi-s Costeel de la Arieșeni. Faină moșie aveți aici.
- Mersi frumos. Hai că imediat e gata și grătarul. Marius, duceți-vă la masă, puneți-vă ceva de băut, hai că de aici te descurci spuse Ștefan după care răspunse grăbit la telefonul care îi tot suna.
În curtea imensă răsună muzica, era veselie mare și se îndreptară spre colegii lui Marius.
- Salutare la toată lumea, el e vara-miu, Costel.
- Hai bă nu mai veneați odată? Luați și voi ceva de băut. Costele, ce bei? Bere sau ceva să-ți facă poftă de mâncare?
- No amu ce aveți. Acasă eu beau o palincă înainte de masă.
- Bravo cocos ! Uite bă Mariuse om serios nu ca tine, fir-ai al dracu cu apa ta plată că zici că ești pizdă. Poate ar trebui să te duci să stai cu ele decât cu noi îi spuse colegul său râzând. Costele hai mă să-ți fac cunoștință cu baieții că pocăitul de vără-tu nu bea decăt seara, zici că e liliac.
Costel se integră în grup mai bine decât sperase Marius. Era în centrul atenției și toți râdeau la glumele lui. Deja după două ore râdeau și glumeau de parcă se cunoșteau de o viața. Costel băuse câteva pahare și era în formă maximă.
La un moment dat Marius se uită la telefon și văzu două apeluri de la taică-su și un mesaj de la maică-sa: "mamă am uitat să-ți spun, să nu îl lași pe Costel să bea ceva sub nicio formă. Are niște probleme cu băutura".
Mda, bine că văd și eu mesajul după două ore. Îl sună pe taică-su după ce citi mesajul.
- Ce faci tată am văzut că m-ai sunat.
- Pentru ce ai mă telefon mobil dacă nu răspunzi la el ? Te sunasem să-ți zic să ai mare grijă cu văr'tu să nu îl lași să bea.
- Da, am vazut că mi-a dat și mama mesaj. Dar care e faza cu el?
- Care e faza cu el..păi de ce crezi că a fugit la București? Că de, mă iau eu după mă-ta care se crede maica Teresa, să-i ajutam toate rudele cretine. Baiatul e sarit de pe fix după cum știai deja. Acum câteva zile, după ce s-a îmbătat ca porcu, s-a dus acasă la șeful lui să i-o tragă lui nevastă-sa, mama ei de curva dracu. Bărba-su trebuia să fie plecat în Germania, dar na beleaua că nu mai plecase, venise mă-sa la el că era bolnavă și să aibă grijă de ea. Tolomacu nu știa asta că nemțoaica nu îi zisese și a vrut să-i facă o surpriză nenorocitei. A intrat beat mort în casă, lumina era stinsă și s-a dus glonț în dormitor. S-a dezbrăcat și a intrat tiptil în pat. A început s-o giugiulească pe aia, a tras hainele de pe ea, i-a pus mâna la gură și a început sa i-o tragă. Din câte am înțeles era o nenorocită perversă, avea fantezii cu violuri și rahaturi din astea bolnave. Dementu de văr'tu i-o trăgea ca un nebun, o pleznea și până la urmă i-a luat mâna de la gură. Aia a început să tipe ca isterica helfeeeeeeeen, helfen, helfen Bernhard ! Dobitocu care nu ştie o boabă de germană mai tare îi dădea, credea că femeia îl vede pe el în rolul neamțului, dar ea striga defapt după ajutor. Dintr-o dată s-a deschis ușa și s-a aprins lumina. Cât era Costel de beat, a văzut totuși cum în ușă stătea neamțu cu gura căscată și lângă el nevastă-sa. În pat era mă-sa neamțului cu maciuca lui var'tu încă infiptă-n ea. Ulterior am aflat că îi dăduseră babei dormitorul mare în semn de respect și ei se duseseră să doarmă în altă cameră. Îți închipui apoi ce a urmat...Baba era leșinată în pat, neamțu s-a dus să-și ia pusca de vânătoare nu înainte de a-i da una nevestei și Costel a sărit pe geam în curu gol, de frică să nu-l împuște. Asta e "mica" problemă de care nu ți-a spus mă-ta. Și acum mă cert cu ea din cauza asta că dacă știam eu..
Marius era perplex. Aproape că îi căzu telefonul din mână. Îl închise și se îndreptă tăcut spre grupul de colegi și prieteni ca să-l caute pe Costel. Nici nu vroia să se gândească de ce e în stare, tinând cont că băuse deja destul.
Îi veni inima la loc când îl văzu pe Costel la masă cum se distra de mama focului. Timpul trecea și încercă să se liniștească. Nu putea să facă o scenă și să-i smulgă lui Costel băutura de la gură, mai ales că absolut toată lumea părea să-l iubească pe el și glumele lui deochiate, inclusiv Ștefan care râdea cum nu îl văzuse Marius să o facă vreodată. Cu toate acestea, era cu ochii pe el mai rău ca pe butelie.
- Măi flăcăi mă trage o pișare de numa numa.
- Vezi că avem o toaletă acolo în spate, ii zise Ștefan. Costel se duse grăbit iar acesta îl lua pe Marius de-o parte. Nu știu de ce nu ai vrut să-l aduci, băiatul ăsta e de speriat. Demult nu am mai râs așa, chiar îmi place de el că este mai din topor și spune lucrurilor pe nume.
Nici că putea primi o veste mai bună. Simți că cineva îi ia o piatră de pe inima. Iși turnă un pahar generos de vin și se puse pe un șezlong să se relaxeze.
După câteva minute, se auziră câteva țipete isterice venite din spatele casei. Toată lumea se buluci să vadă ce se întâmplă. Imaginea era apoteotică. Doi arabi îmbrăcați în haine tradiționale erau întinși pe jos. Unul era căzut lângă o dubița iar celălalt era bătut fără milă de namila de Dorel.
- No fută-te Stalin de terorist!! unde e bomba???!!! Unde e bomba futu-ți gura mă-tii, vrei să ne arunci în aer? Na de aici bombe nenorocitule.
Bietul om era leșinat dar Costel îl pocnea fără oprire. Era călare peste el, îi sparsese nasul și gura și îl injura în cele mai odioase moduri posibile. Celălalt se ridică și amețit cum era se indreptă spre ușile dubiței. Nimeni nu-l băga în seamă, toți erau împietriți dar Costel îl văzu imediat. Se ridică și cu o viteză fantastică pentru gabaritul lui îi aplică bietului om o lovitură de picior în spate. Acesta căzu ca secerat.
- Ni mă la el !! Amu crezi că nu te-am văzut mă necazule? Ce încerci să faci? Ce ascundeți aici javrelor? Scenele se derulau cu o viteza uimitoare și doar Ștefan avu prezența de spirit să intervină.
- Lasă-i măi omule în pace, că nu sunt teroristi !! Ăștia sunt cofetarii, au adus tortul și prăjiturile pe care le-am comandat. Îl trase pe Costel de pe arabul plin de sânge. Aduceți repede niște apă și hai să-i ducem pe o banca ceva.
- Îs teroriști, uite ce haine au, vor să ne arunce în aer răcnea el ca un dement. Se repezi și deschise ușile dubiței de catering. Înăuntru văzu un tort imens, superb decorat și nenumarate platouri cu prăjituri de toate felurile. Fără să apuce cineva să scoată un cuvânt, trase tortul din mașină și-l aruncă pe jos, căutând bomba care era convins că este ascunsă în tort. Toată lumea se uita șocată, Marius îl privea deznădăjduit și se uita la cer, de parcă il întreba pe cel de sus: Cu ce am gresit Doamne?
Liniștea mormântală care pusese stăpânire pe toată lumea fu spartă după un timp de râsul isteric al lui Ștefan. Omul avea lacrimi în ochi de atâta râs, trecu pe lângă Marius, îl bătu amical pe umăr și apoi, în fața invitaților începu să vorbească..