- Trebuie să mărturisesc că în viaţa mea nu am mai văzut aşa ceva, oameni buni. Este cea mai neobişnuită aniversare de care am avut parte vreodată. Se uită la Costel care privea în gol ca o bovină rătăcită şi începea să conştientizeze ceea ce făcuse. Pe faţa uriaşului nu se citea răutatea, el chiar crezuze cu adevărat că sunt terorişti. Erau primii arabi pe care îi văzuse în carne şi oase, nu doar în filmele americane de prost gust unde sunt mereu "băieţii răi", ucişi de fiecare dată de eroi pentru a salva America. Unii invitaţi îşi făceau semne discrete şi şuşoteau, alţii încă nu îşi reveniră din şoc. Colegii lui Marius îl tachinau pe acesta care era alb ca varul.
- Bravo mă băiatule, asta da distracţie la grătar. Unde dracu l-ai ţinut ascuns până acum? Comentau ei plini de haz.
Trecură câteva minute şi atmosfera se mai destinse. Costel se calmase şi el, îşi ceru scuze cum ştiu el mai bine şi după câteva minute râdea de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Cofetarii îşi reveniră încet, încet în simţiri. Ştefan şi soţia unui dintre invitaţi, erau aplecaţi şi aveau grijă de cel bătut bine de Costel. Când acesta deschise ochii i se citea groaza în priviri. Încercă să se ridice şi îşi agita mâinile ca un posedat, arătând către ceva din spatele celor doi.
- Stai măi omule întins că încă îţi curge sânge din nas. Stai liniştit. Dar omul gesticula ca un apucat. Când întoarse capul, Ştefan îl văzu în spatele lor pe Costel, care muşca grosolan dintr-un copan de pui.
- Ioi mă drace doar nu te-oi supărat de la atâta lucru ! Amu ce vină am eu că te-am suspiectat de lucruri necurate?
- Tu român nebun !! Nebun !!! Diavol. Lovit la mine pervers. Pac în spate, pac la nas ! Căzut, lovit, iar căzut iar lovit !! spunea el agitat într-o română stâlcită. Plecat de lângă mine, plecat !!
- Tulai Doamne da bolund eşti ! Mai uşor că îţi explodează o venă. No parcă e prima oară când te baţi cu cineva.
- Lovit la mine urât măi nenorocit, pervers. Alahhhh, ce aş fi făcut eu la tine !!
- Costele, lasă-l să se calmeze, du-te şi stai cu băieţii până atunci, spuse Ştefan abia stăpânindu-şi râsul. Stai liniştit că nu are nimic, rezolv eu cu el şi patronul lui. Într-un fel îi era milă de bietul om dar pe de alta parte felul în care se agita arabul, întâmplarea şi promisiunile lui de răbunare îl amuzau peste măsură.
Se asigură că cei doi sunt ok şi că nu au de gând să facă vreo plângere. Ştefan era genul de bărbat care putea să cumpere aproape tot ce îşi doreste iar tăcerea cofetarilor fu un mizilic. Îi conduse pe cei doi la poartă şi îşi ceru încă o dată scuze în numele lui Costel şi apoi se întoarse la petrecere. Toată lumea părea să uite repede întâmplarea şi voia bună se restabilise. Cum era şi normal, Costel era în centrul atenţiei. Îl plăcuse pe băiat din prima clipă în care îl văzuse şi deşi nu o arăta in public, lui Ştefan îi plăceau oamenii simpli. Era sătul de linguşelile de la birou, oamenii aveau tendinţa să se facă mici în preajma lui. Era un om de afaceri feroce şi toata viaţa nu făcuse decât să-i conducă pe alţii. Avea un băiat care locuia în Anglia, student la prestigioasa universitate Cambridge. Rod al primei şi ultimei căsătorii, îl vedea destul de rar, ocupat fiind cu studiile. Nu se recăsătorise şi nici nu avea de gând, viaţa de burlac îi plăcea prea mult. Dar Costel nu păru să fie impresionat de bogăţia şi faima lui. În schimb vărul său arăta ca lovit de tren.
- Mariuse ce faci mă, de ziua mea tu stai ca o gâscă plouată? Păi e frumos aşa? Stai liniştit, nu sunt supărat pentru ce s-a întâmplat. E o figură văr'tu ceva de speriat. Cam aiurea ce a făcut dar de ce să mint, m-a distrat teribil deși nu ar fi trebuit. Apropo, cu ce ocazie a venit pe la tine?
- Păi nu am apucat să vorbesc prea multe cu el, am ințeles că își caută ceva de lucru...
- Serios? Îl strigă pe Costel care veni în pas de dans cu un pahar în mână. Se opri brusc în fața lor și începu să fredoneze: yo quiero chuuuuuuuuu, yo quiero chaaaaa, continuând mişcările de dans.
Ajunse lângă Ștefan și îl cuprinse cu mîna de după gât:
- Boss, asta e cea mai paranghelie tareee la care am fost vreodatăăăăă. Vericule marfă de marfă la Bucureşti.
- Mă bucur că îţi place. Costele, ia zi, ai permis de conducere?
- Da bine că nu ! Normal că am, îs mai șofer ca Schumacher, răspunse el mândru nevoie mare.
- I-auzi...Am înţeles de la Marius că îți cauți de lucru. Nu ai vrea să fi şoferul meu?
Marius tocmai se pregătea să ia o gură de vin când auzise propunerea. Îl scuipă afară, se înecă şi tuşea zgomotos.
- Ioi ţi-e rau mă pruncule? râdea uriaşul. Îi dădu două palme pe spinare de tremura bietul Marius ca o piftie. No domnulie Ștefan amu aşa bini mă simt aicişa că nu pot să te refuz. Dar aş avea o rugăminte dacă tăt vorbim de angajat.
- Da Costele, te ascult.
- Vreau o caşchetă din aia neagră, ca şoferii din filme, spuse el pe nerăsuflate.
Ștefan izbucni în râs, apoi îi întinse mâna lui Costel. Ok, s-a făcut. Începi de luni. Acum hai să ne alăturăm noilor tăi colegi.
Marius era perplex. Nu putea să înţeleagă ce era în capul lui şefului său. Ultimii şoferi veniseră cu recomandări solide, extrem de educaţi si profesionişti 100%. Nu oricine ajungea să lucreze pentru Ştefan Popescu. În schimb vărul său venit din creierul munţilor şi cu inteligenţa unui cimpanzeu fumat primise postul la doar câteva ore după ce ajunsese în Bucureşti şi după ce bătuse doi oameni nevinovaţi. Nu ştia oraşul, oamenii şi nici măcar domeniul de activitate al firmei. Luă hotărârea să nu-şi mai bată capul, faptul era consumat. Oricum trebuia să locuiască alături de Costel cel puţin trei luni cât îi promisese lui maică-sa, apoi avea de gând să scape de el. Restul serii trecu într-un mod plăcut. A doua zi înainte să plece acasă, Ştefan îi dădu lui Costel cheile unui superb Mercedes S Class.
- Luni la ora 8 să fi prezent aici ok? Uite aici nişte bani, te duci cu Marius să-ţi iei un costum frumos.
- Şi caşchetă? Întrebă el entuziasmat.
- Da, fir-ar a dracu de caşchetă, o să-ţi fac rost şi de aia mai târziu.
Înainte ca cei doi să plece, Stefan îi spuse în treacăt lui Marius: o să vezi în timp utilitatea lui Costel în firmă, am eu motivele mele. Apoi îi făcu complice cu ochiul.
După ce plecară, Marius îl puse la curent pe Costel cu tot ce ţinea de firmă, de angajaţi şi de drumurile pe care le făcea şeful lor de obicei. Luni în jurul orei 9:30, îşi făcură apariţia la sediul firmei. Costel îi deschise uşa galant lui Ştefan şi apoi făcu o plecăciune caraghioasă, ca un majordom. Avea un costum care îi venea ca turnat, părea aproape un om normal dacă nu l-ar fi trădat zâmbetul de om tâmp pe care îl afişa non stop, de parcă rămăsese blocat după o fotografie.
La ora prânzului, Ştefan veni şi le spuse celor doi veri.
- Voi doi veniţi cu mine. Mergem la Marcel acasă, ne-a chemat la masă, sta-i-ar mâncarea în gât. Marcel Popescu era fratele lui Ştefan. Doar în acte, că în rest cei doi se urau de moarte şi numai o companie pe care o împărţeau îi obliga să păstreze legătura. Era o firmă destul de importantă în domeniul transporturilor, dar Ştefan nu stătea nicidecum în banii veniţi de pe urma ei. În schimb perspectiva de a-i ceda toată firma fratelui său îl oripila. Mai bine ajung boschetar decât să pună şobolanul ăsta mâna pe toata firma şi să câştige. Nimeni nu ştia motivul pentru care cei doi se urau atât de mult şi nici nu insistau pe marginea subiectului.
Cei doi intrară în birou si Ştefan le oferi câte un pahar cu suc.
- Mariuse tu ştii bine relaţia care o am cu jigodia aia de frati-miu. Te uiţi şi tu pe rapoarte, mai stau şi eu de vorbă cu lumea pe acolo şi ura şi la gară apoi. Costele, cum e? Îţi place la noi?
- Îi fain ce pot să zic. Şi gagicile...ioiii,ioi ! Supierbe !
- Mă bucur să aud asta. Hai beţi sucul repede şi să mergem.
Când Marius luă paharul de pe masă, observă ceva diferit la paharul lui Costel. O pastilă se dizolva repede pe fund.
- Ce dracu...
- Hai că o să vezi tu, spuse Ştefan şi îl trase pe Marius spre ieşire. Costele, gată mă? Hai că e tărziu.
- Da boss, plecăm în forţă nu-i bai.
Aproape de maşină, Ştefan îi şopti lui Marius: Vrei să ajungi vreodată sus în firma asta? Atunci îţi ţii gura, clar?? I-am pus o pastilă de extasy lui Costel, nu o să păţească nimic, din contră. Dar ciocul mic şi poartă-te normal. Clar?
- Am înteles, bâgui Marius uimit.
După aproximativ douăzeci de minute ajunseră la vila lui Marcel. Coborâră şi înainte să intre, Costel îl strînse tare în braţe pe Marius. Vericuleee, mulţumesc că mă ajuţi. Să ştii că eu chiar te iubesc spuse el cu afecţiune.
E clar...o să fie o zi de pomină, gândi Marius.
Intrară în curte unde îi aştepta Marcel. Ştefan îl prezentă pe Costel apoi intrară toţi în casă.
- Faceţi-vă comozi, imediat e gata şi masa. Şi? Toate bune şi frumoase scumpul meu frăţior? Îi spuse el ironic. Bănuiesc că munceşti foarte mult, că de vreo două luni şi ceva nu ai mai dat pe la ăia bătrâni.
Urmară câteva schimburi de asemenea "politeţuri". Marius ar fi preferat să fie oriunde în altă parte decât să
asiste la tensiunea dintre cei doi. Nu şi Costel care nu rezistă decât două minute pe scaun apoi începu să se plimbe prin living. Nimeni nu îl băgă în seamă, până când nu îl auziră cum se minunează:
- Tulai doamneeeeeeeeeeeeeeeee ce pisică frumoasă, exclamă el ! No da ce blanăăăă fină are. Vericule vino să vezi, asta-i cea mai tare mâţă pe care am văzut-o în tătă viaţa mea. Marcel mai să scape paharul din mână când îl văzu pe Costel cum mângaia suav pisica şi apoi cum o lingea pe cap, ca o mamă care îşi spală puiul.
- Ce dracu faci măi omule cu Tomiţă, nu eşti sănătos??? De ce îl lingi? Bai Ştefane, ăsta e nebun? Se repezi Marcel şi îi luă pisica din braţe.
Ştefan se prăpădea de râs. Ce ai mă cu baiatul, îi plac foarte mult animalele, e ca tine la capitolul ăsta. Aşa îşi arată el afecţiunea.
Marcel se linişti şi işi reluă conversaţia cu fratele său. Costel se aplecă şi după ce işi puse un braţ pe umărul lui Marcel, îl întrebă, privindu-l în ochi.
- Domnule dragă, dar unde aveţi buda? E o zăbuşeala de mor.
- Sus, pe dreapta. Marius tu ştii casă, du-te şi arată-i tu.
Până să coboare scările, îl auzi pe Costel cum râdea ca apucatul.
- Ni măăă la ei, ce nebuni !!! Deschise uşa şi îl văzu pe vărul său în genunchi, cu faţa în bideu. Se spăla pe ochi, mai lua câte o gură de apa şi se agita ca o găină fără cap. Da ce material fin, incredibil vericule. Pune mâna să vezi !! Cam joasa chiuvelniţa asta, dar îi tare faină.
- Costele ce morţii tăi faci acolo mă dementule???? De ce nu te speli la chiuvetă?
- No să te speli tu acoloşa, nu vezi că nu are robinete? E stricată.
Marius nu îşi bătu capul să-i explice că era pe senzori chiuveta. Vedea clar efectul drogului asupra lui Costel şi nu avea cum să se înţeleagă cu el. Costel reveni primul în living, se îndreptă glonţ către Ştefan şi îl strînse în braţe. Marcel nu mai era în living, se duse până la bucătărie, aşa că Ştefan profită de moment şi îi spuse ceva la ureche.
Nu după mult timp se puseră la masă. Ştefan îl scuză pe Costel şi motivă lipsa lui spunându-i lui Marcel că l-a trimis cu treabă până la maşină.
După masă ieşiră toţi trei la o ţigară. Marcel nici dacă ar fi văzut lupul nu ar fi fost atât de şocat.
În curte era o hărmălaie de nedescris. În piscină se bălăcea de zor un ponei şi cei doi câini ciobăneşti. În preajmă alergau ca bezmeticii nişte iepuri, unul din ei era călare pe Tomiţă iar un păun tocmai îşi luase zborul peste gard.
- Doamneeee, ce se întâmplă aici bă nene????
Ştefan se prăpădea de râs, Marius era la fel de şocat ca şi Marcel. Nici urmă de Costel. Se auzi un strigăt ca de luptă şi în zona grajdurilor îl văzură pe Costel călare pe o frumuseţe de cal negru ca tăciunele, mândria lui Marcel. Nebunul începu să rădă şi se îndreptă cu toata viteza înspre ei, zbierând cât îl ţineau plămânii: Libertateeeeeeeeeeeeeeeeeeee.
- Băăăă, îl omor, jur. L-a furat pe Socrate !! Adu-l înapoi că te nenorocesc, urla el în timp ce o luă la fugă după ei. Socrateeeee, hai la tata Socrateeee.
Abia după ce trecu pe lângă ei observă Marius că vără-su era gol puşcă şi răcnea mai ceva ca Tarzan. Ajuns aproape de ieşire, Costel îşi înfipse călcâiele în coastele calului iar armăsarul sări fără probleme peste gardul micuţ.
- Incredibiiiiiil. Băiatul ăsta e incredibil, spunea Ştefan printre hohote de râs. Alergară şi ei la poartă, unde îl găsiră pe Marcel căzut în genunchi.
- Mi-ai adus diavolul în casă ticălosule, o să plăteşti pentru asta. Îl dau pe mâna poliţiei, vă nenorocesc pe toţi, ţipa el ca intrat în transă.
- Stai mă dracu potolit..M-ai chemat la tine, şi acum faci pe nebunul? Ho că ţi-l aduce înapoi.
Marcel avea lacrimi în ochi de furie, de frustrare. În depărtare încă se mai zărea şi se auzea Costel care ţipa fără oprire: Libertateeeeeee, libertate.
- Mariuse, ia maşina şi vezi unde s-a dus ok? Mă duc să-l calmez pe fraierul ăsta
Se urcă repede în maşină şi plecă să-l caute pe Costel. După cincisprezece minute îl zări la un semafor cum făcea cu mâna tuturor, de parca era Papa.
Doamne, dacă ăsta nu ajunge la puşcărie mare minune, gândi el. Scoase capul pe geam şi îl strigă.
- Costeleeeee, opreste-te măăă. Strigă de vreo două ori până când întoarse capul.
Descălecă în mijlocul intersecţiei şi se îndreptă vesel spre vărul său.
- Ce fain îi calul asta Mariusică. Nu putem să-l oprim noi?? Te rog, te rog, te rog.
- Termină bă dementule !! Hai dracu să ne întoarcem, mergi in curu gol pe stradă, tu nu vezi cum se uită lumea la noi??
- No îs eu fain mă, ce pot să fac.
- Eşti pe pizda mă-tii. Ia calul ala odată că imediat cheamă ăştia poliţia. Îl convinse până la urmă şi Costel se urcă pe cal dar nu înainte de a-şi lua la revedere de la lumea care se strânsese ca la urs şi care îl aplauda frenetic. În cele din urmă ajunseră înapoi la vila lui Marcel. Cum îl văzu că intră pe poartă, ţanţoş ca un rege, Marcel se înroşi de furie.
- Dă-te jooos de pe el imediat animalule. Socrate, puiul lui tata, vino încoace.
Costel dădu din nou pinteni calului şi sări cu el direct în piscină.
- Zboară căluţule !! Ieşi apoi din piscină dar continua să sară ca un drac şi să aplaude calul care se răcorea în piscină
- Că-lu-ţu-le !! Că-lu-ţu-le !! Că-lu-ţu-le !! repeta el ca un robot.
- Păi nu am apucat să vorbesc prea multe cu el, am ințeles că își caută ceva de lucru...
- Serios? Îl strigă pe Costel care veni în pas de dans cu un pahar în mână. Se opri brusc în fața lor și începu să fredoneze: yo quiero chuuuuuuuuu, yo quiero chaaaaa, continuând mişcările de dans.
Ajunse lângă Ștefan și îl cuprinse cu mîna de după gât:
- Boss, asta e cea mai paranghelie tareee la care am fost vreodatăăăăă. Vericule marfă de marfă la Bucureşti.
- Mă bucur că îţi place. Costele, ia zi, ai permis de conducere?
- Da bine că nu ! Normal că am, îs mai șofer ca Schumacher, răspunse el mândru nevoie mare.
- I-auzi...Am înţeles de la Marius că îți cauți de lucru. Nu ai vrea să fi şoferul meu?
Marius tocmai se pregătea să ia o gură de vin când auzise propunerea. Îl scuipă afară, se înecă şi tuşea zgomotos.
- Ioi ţi-e rau mă pruncule? râdea uriaşul. Îi dădu două palme pe spinare de tremura bietul Marius ca o piftie. No domnulie Ștefan amu aşa bini mă simt aicişa că nu pot să te refuz. Dar aş avea o rugăminte dacă tăt vorbim de angajat.
- Da Costele, te ascult.
- Vreau o caşchetă din aia neagră, ca şoferii din filme, spuse el pe nerăsuflate.
Ștefan izbucni în râs, apoi îi întinse mâna lui Costel. Ok, s-a făcut. Începi de luni. Acum hai să ne alăturăm noilor tăi colegi.
Marius era perplex. Nu putea să înţeleagă ce era în capul lui şefului său. Ultimii şoferi veniseră cu recomandări solide, extrem de educaţi si profesionişti 100%. Nu oricine ajungea să lucreze pentru Ştefan Popescu. În schimb vărul său venit din creierul munţilor şi cu inteligenţa unui cimpanzeu fumat primise postul la doar câteva ore după ce ajunsese în Bucureşti şi după ce bătuse doi oameni nevinovaţi. Nu ştia oraşul, oamenii şi nici măcar domeniul de activitate al firmei. Luă hotărârea să nu-şi mai bată capul, faptul era consumat. Oricum trebuia să locuiască alături de Costel cel puţin trei luni cât îi promisese lui maică-sa, apoi avea de gând să scape de el. Restul serii trecu într-un mod plăcut. A doua zi înainte să plece acasă, Ştefan îi dădu lui Costel cheile unui superb Mercedes S Class.
- Luni la ora 8 să fi prezent aici ok? Uite aici nişte bani, te duci cu Marius să-ţi iei un costum frumos.
- Şi caşchetă? Întrebă el entuziasmat.
- Da, fir-ar a dracu de caşchetă, o să-ţi fac rost şi de aia mai târziu.
Înainte ca cei doi să plece, Stefan îi spuse în treacăt lui Marius: o să vezi în timp utilitatea lui Costel în firmă, am eu motivele mele. Apoi îi făcu complice cu ochiul.
După ce plecară, Marius îl puse la curent pe Costel cu tot ce ţinea de firmă, de angajaţi şi de drumurile pe care le făcea şeful lor de obicei. Luni în jurul orei 9:30, îşi făcură apariţia la sediul firmei. Costel îi deschise uşa galant lui Ştefan şi apoi făcu o plecăciune caraghioasă, ca un majordom. Avea un costum care îi venea ca turnat, părea aproape un om normal dacă nu l-ar fi trădat zâmbetul de om tâmp pe care îl afişa non stop, de parcă rămăsese blocat după o fotografie.
La ora prânzului, Ştefan veni şi le spuse celor doi veri.
- Voi doi veniţi cu mine. Mergem la Marcel acasă, ne-a chemat la masă, sta-i-ar mâncarea în gât. Marcel Popescu era fratele lui Ştefan. Doar în acte, că în rest cei doi se urau de moarte şi numai o companie pe care o împărţeau îi obliga să păstreze legătura. Era o firmă destul de importantă în domeniul transporturilor, dar Ştefan nu stătea nicidecum în banii veniţi de pe urma ei. În schimb perspectiva de a-i ceda toată firma fratelui său îl oripila. Mai bine ajung boschetar decât să pună şobolanul ăsta mâna pe toata firma şi să câştige. Nimeni nu ştia motivul pentru care cei doi se urau atât de mult şi nici nu insistau pe marginea subiectului.
Cei doi intrară în birou si Ştefan le oferi câte un pahar cu suc.
- Mariuse tu ştii bine relaţia care o am cu jigodia aia de frati-miu. Te uiţi şi tu pe rapoarte, mai stau şi eu de vorbă cu lumea pe acolo şi ura şi la gară apoi. Costele, cum e? Îţi place la noi?
- Îi fain ce pot să zic. Şi gagicile...ioiii,ioi ! Supierbe !
- Mă bucur să aud asta. Hai beţi sucul repede şi să mergem.
Când Marius luă paharul de pe masă, observă ceva diferit la paharul lui Costel. O pastilă se dizolva repede pe fund.
- Ce dracu...
- Hai că o să vezi tu, spuse Ştefan şi îl trase pe Marius spre ieşire. Costele, gată mă? Hai că e tărziu.
- Da boss, plecăm în forţă nu-i bai.
Aproape de maşină, Ştefan îi şopti lui Marius: Vrei să ajungi vreodată sus în firma asta? Atunci îţi ţii gura, clar?? I-am pus o pastilă de extasy lui Costel, nu o să păţească nimic, din contră. Dar ciocul mic şi poartă-te normal. Clar?
- Am înteles, bâgui Marius uimit.
După aproximativ douăzeci de minute ajunseră la vila lui Marcel. Coborâră şi înainte să intre, Costel îl strînse tare în braţe pe Marius. Vericuleee, mulţumesc că mă ajuţi. Să ştii că eu chiar te iubesc spuse el cu afecţiune.
E clar...o să fie o zi de pomină, gândi Marius.
Intrară în curte unde îi aştepta Marcel. Ştefan îl prezentă pe Costel apoi intrară toţi în casă.
- Faceţi-vă comozi, imediat e gata şi masa. Şi? Toate bune şi frumoase scumpul meu frăţior? Îi spuse el ironic. Bănuiesc că munceşti foarte mult, că de vreo două luni şi ceva nu ai mai dat pe la ăia bătrâni.
Urmară câteva schimburi de asemenea "politeţuri". Marius ar fi preferat să fie oriunde în altă parte decât să
asiste la tensiunea dintre cei doi. Nu şi Costel care nu rezistă decât două minute pe scaun apoi începu să se plimbe prin living. Nimeni nu îl băgă în seamă, până când nu îl auziră cum se minunează:
- Tulai doamneeeeeeeeeeeeeeeee ce pisică frumoasă, exclamă el ! No da ce blanăăăă fină are. Vericule vino să vezi, asta-i cea mai tare mâţă pe care am văzut-o în tătă viaţa mea. Marcel mai să scape paharul din mână când îl văzu pe Costel cum mângaia suav pisica şi apoi cum o lingea pe cap, ca o mamă care îşi spală puiul.
- Ce dracu faci măi omule cu Tomiţă, nu eşti sănătos??? De ce îl lingi? Bai Ştefane, ăsta e nebun? Se repezi Marcel şi îi luă pisica din braţe.
Ştefan se prăpădea de râs. Ce ai mă cu baiatul, îi plac foarte mult animalele, e ca tine la capitolul ăsta. Aşa îşi arată el afecţiunea.
Marcel se linişti şi işi reluă conversaţia cu fratele său. Costel se aplecă şi după ce işi puse un braţ pe umărul lui Marcel, îl întrebă, privindu-l în ochi.
- Domnule dragă, dar unde aveţi buda? E o zăbuşeala de mor.
- Sus, pe dreapta. Marius tu ştii casă, du-te şi arată-i tu.
Până să coboare scările, îl auzi pe Costel cum râdea ca apucatul.
- Ni măăă la ei, ce nebuni !!! Deschise uşa şi îl văzu pe vărul său în genunchi, cu faţa în bideu. Se spăla pe ochi, mai lua câte o gură de apa şi se agita ca o găină fără cap. Da ce material fin, incredibil vericule. Pune mâna să vezi !! Cam joasa chiuvelniţa asta, dar îi tare faină.
- Costele ce morţii tăi faci acolo mă dementule???? De ce nu te speli la chiuvetă?
- No să te speli tu acoloşa, nu vezi că nu are robinete? E stricată.
Marius nu îşi bătu capul să-i explice că era pe senzori chiuveta. Vedea clar efectul drogului asupra lui Costel şi nu avea cum să se înţeleagă cu el. Costel reveni primul în living, se îndreptă glonţ către Ştefan şi îl strînse în braţe. Marcel nu mai era în living, se duse până la bucătărie, aşa că Ştefan profită de moment şi îi spuse ceva la ureche.
Nu după mult timp se puseră la masă. Ştefan îl scuză pe Costel şi motivă lipsa lui spunându-i lui Marcel că l-a trimis cu treabă până la maşină.
După masă ieşiră toţi trei la o ţigară. Marcel nici dacă ar fi văzut lupul nu ar fi fost atât de şocat.
În curte era o hărmălaie de nedescris. În piscină se bălăcea de zor un ponei şi cei doi câini ciobăneşti. În preajmă alergau ca bezmeticii nişte iepuri, unul din ei era călare pe Tomiţă iar un păun tocmai îşi luase zborul peste gard.
- Doamneeee, ce se întâmplă aici bă nene????
Ştefan se prăpădea de râs, Marius era la fel de şocat ca şi Marcel. Nici urmă de Costel. Se auzi un strigăt ca de luptă şi în zona grajdurilor îl văzură pe Costel călare pe o frumuseţe de cal negru ca tăciunele, mândria lui Marcel. Nebunul începu să rădă şi se îndreptă cu toata viteza înspre ei, zbierând cât îl ţineau plămânii: Libertateeeeeeeeeeeeeeeeeeee.
- Băăăă, îl omor, jur. L-a furat pe Socrate !! Adu-l înapoi că te nenorocesc, urla el în timp ce o luă la fugă după ei. Socrateeeee, hai la tata Socrateeee.
Abia după ce trecu pe lângă ei observă Marius că vără-su era gol puşcă şi răcnea mai ceva ca Tarzan. Ajuns aproape de ieşire, Costel îşi înfipse călcâiele în coastele calului iar armăsarul sări fără probleme peste gardul micuţ.
- Incredibiiiiiil. Băiatul ăsta e incredibil, spunea Ştefan printre hohote de râs. Alergară şi ei la poartă, unde îl găsiră pe Marcel căzut în genunchi.
- Mi-ai adus diavolul în casă ticălosule, o să plăteşti pentru asta. Îl dau pe mâna poliţiei, vă nenorocesc pe toţi, ţipa el ca intrat în transă.
- Stai mă dracu potolit..M-ai chemat la tine, şi acum faci pe nebunul? Ho că ţi-l aduce înapoi.
Marcel avea lacrimi în ochi de furie, de frustrare. În depărtare încă se mai zărea şi se auzea Costel care ţipa fără oprire: Libertateeeeeee, libertate.
- Mariuse, ia maşina şi vezi unde s-a dus ok? Mă duc să-l calmez pe fraierul ăsta
Se urcă repede în maşină şi plecă să-l caute pe Costel. După cincisprezece minute îl zări la un semafor cum făcea cu mâna tuturor, de parca era Papa.
Doamne, dacă ăsta nu ajunge la puşcărie mare minune, gândi el. Scoase capul pe geam şi îl strigă.
- Costeleeeee, opreste-te măăă. Strigă de vreo două ori până când întoarse capul.
Descălecă în mijlocul intersecţiei şi se îndreptă vesel spre vărul său.
- Ce fain îi calul asta Mariusică. Nu putem să-l oprim noi?? Te rog, te rog, te rog.
- Termină bă dementule !! Hai dracu să ne întoarcem, mergi in curu gol pe stradă, tu nu vezi cum se uită lumea la noi??
- No îs eu fain mă, ce pot să fac.
- Eşti pe pizda mă-tii. Ia calul ala odată că imediat cheamă ăştia poliţia. Îl convinse până la urmă şi Costel se urcă pe cal dar nu înainte de a-şi lua la revedere de la lumea care se strânsese ca la urs şi care îl aplauda frenetic. În cele din urmă ajunseră înapoi la vila lui Marcel. Cum îl văzu că intră pe poartă, ţanţoş ca un rege, Marcel se înroşi de furie.
- Dă-te jooos de pe el imediat animalule. Socrate, puiul lui tata, vino încoace.
Costel dădu din nou pinteni calului şi sări cu el direct în piscină.
- Zboară căluţule !! Ieşi apoi din piscină dar continua să sară ca un drac şi să aplaude calul care se răcorea în piscină
- Că-lu-ţu-le !! Că-lu-ţu-le !! Că-lu-ţu-le !! repeta el ca un robot.
No comments:
Post a Comment