Acum cateva minute am citit un articol pe site-ul ziarului Adevarul, intitulat ".Copiii digitali". Inceputul este absolut.."fermecator": vi s-a intamplat vreodata sa il descoperiti pe copilul vostru de 3-4 ani butonand smartphone-ul si descoperind singur cum se acceseaza aplicatiile? Pustiul vostru de pana in 14 ani pare plictisit de scoala (iti dai seama, ce descoperire) dar ii sclipesc ochii cand vine vorba de jocurile video? Inseamna ca stiti deja cum este sa fiti parintele unui copil "digital". Apoi autoarea, dupa o mica paranteza in care ne povestea cum era copilaria ei, incearca sa-si raspunda singura la maretele intrebari: sunt ei diferiti in vreun fel de copiii de acum 30-40 de ani? Au structuri neuronale diferite? Plus alte intrebari la fel de cretine.
Urmeaza cateva paralele intre copiii de atunci si cei de acum, iar concluzia autoarei este ca nu bietii copii sunt de vina ca rup netu'-n doua, sunt antisociali, la 12 ani cantaresc aproape 80 de kile si majoritatea liceenilor daca ii intrebi cine a fost Nicolae Iorga, o sa-ti raspunda ca a fost cine stie ce fotbalist. Nu, neprihanitii si cuminteii de ei care rup youpornul in doua, de vina sunt parintii care nu ii inteleg si care au asteptari nerealiste de la plozii lor. Adica cum, tu ca parinte iti permiti macar sa poti spera ca fii-tu sa citeasca o carte? Nesimtitule !! El trebuie sa stea pe facebook, pe Messenger si pe Skype si sa asculte muzica. Pentru ca el asta face, in timp ce isi face si temele, normal. (Cand am citit aberatia asta, era sa ma inec cu o gura de ceai, asa am ras). Si apropo, parinte ticalos care citesti asta, copilul tau trebuie sa aiba acces non stop la cardul tau, pentru a face cumparaturi online. Cum sa-si miste curul ala puturos pana la magazin cand, vorba autoarei, poate sa dea un simplu click?
Daca asta este gandirea unui parinte modern cum se vrea autoarea, atunci e clar, tara este pe drumul cel bun...spre prapastie ! Imi aduc aminte (si cei care au cel putin 25 de ani o sa-mi dea dreptate mai mult ca sigur) de copilaria mea. Da, imi permit sa zic a mea, pentru ca nu as da-o pe o suta de copilarii ca a celor de acum. Maica-mea se chinuia sa ma bage in casa, actualii parinti ar face orice sa-si vada odraslele pe afara cum dau cu piciorul intr-o minge sau se joaca batminton. In schimb ei fac campionate la Fifa 13, cu "prietenii" fara chip, din spatele monitoarelor. Eu ma ofticam ca un nebun cand pierdeam la "21" sau cand stateam pe bara in curtea scolii cand pierdeam unul dintre celebrele meciuri de "10 minute sau doua goluri". La fel ca ceilalti copii, imi dezvoltasem chiar abilitati de bufnita, jucam pana se lasa seara si ne chioram sa vedem mingea aia peticita dupa care alergam ca turbatii. Nu stiam ce e aia Counter Strike, noi ne "omoram" live pe timpul verii cand ne udam cu sticle de 2L pline cu apa. Stateam cu orele sa-mi fac cornete din caietele vechi, aveam limba albastra de la cerneala linsa cand faceam varful cornetelor. Nu aveam ultimul model de sabie la World of Warcraft cum au ei in mediul online. Insa aveam cea mai smechera teava cu cornete, cu luneta si alte cateva tevi mai mici lipite cu "izolirul" lui tata, unde imi puneam cornetele de rezerva. Cred ca si un veritabil bosiman care vaneaza cu asa ceva ca sa traiasca, ar fi fost mandru de "arma" mea. Aveam cracan cu "invizoace", eram spaima oricarei bucati de sarma pe care o taiam sa-mi fac munitie. Am fost chiar putin invidios pe fetele din clasa care aveau coperti frumoase la caiete. Dar nu am regretat nici macar o clipa ca pe ale mele le-am transformat in portofele unde pariam surprize Turbo mai ceva ca un dependent de casinouri. Ma camuflam pe sub masini mai ceva ca un ninja cand ne jucam de-a v-ati ascunselea. Veneam ca un purcel acasa, din cap pana-n picioare, dar ai mei niciodata nu mi-au dat sticluta cu gel dezinfectant sa-mi dau pe maini de fiecare data cand atingeam ceva. Si culmea nu m-am imbolnavit vreodata de ceva. Jucam flori, fete si baieti, dracu si culorile, frunza, leapsa, castelul, peretica, liniuta, ratele si vanatorii, tarile si cate si mai cate jocuri. Si chiar daca nu exista internet pe vremea aia si acces la informatie nelimitat cum se lauda autoarea articolului din Adevarul ca au cei din ziua de azi, m-as fi putut lua la intrecere cu orice "digital" din ziua de azi, indiferent de varsta, si l-as fi batut la curu' gol la geografie si istorie.
De ce am avut o copilarie atat de frumoasa? Pai ce uita unii "parinti moderni" este ceea ce ne-a definit pe noi ca generatie: educatia si disciplina. Cum intram in casa ma lua mama direct:
-Ce-ai facut la scoala. Ce note ai luat?
-Pai 8 la istorie, 8 la romana...4 la mate...
-Caaat? Jaaaap, jaap ! Doua scurte mai rapid decat mi-ar fi dat Ali in zilele lui bune. Frica de note mici o aveau absolut toti din generatia mea. Cine zice ca nu, minte de ingheata apele. Si nu ii acuz pe ai mei ca nu intelegeau ca notele nu reflecta mereu realitatea. Din contra, le multumesc ca m-au invatat sa am frica de ceva. Vorba aia: pavaza buna trece primejdia rea. Desi nu bataia era marea problema a celor ca mine ci mai degraba pedepsele privative de libertate. Cand erai pedepsit si te uitai cu jind pe geam la copiii care se joaca fericiti afara, parca intreg cerul cadea pe tine.
In ziua de azi copiii nu mai primesc bataie. Indiferent ce fac. Daca la 3 ani iau o surubelnita si iti fac laptopul praf, au nervi. Daca se trezesc tipand si injurand ca apucatii intr-un magazin ca ei nu pleaca de acolo fara jucaria dorita, au personalitate. Daca isi fac freza si parul de parca sunt niste papagali din jungla amazoniana, sunt niste neintelesi. La noi parca era mai simplu: tipi? bataie ! vorbesti urat? bataie ! Fumezi? Pff, bataie de te caci pe tine ticalos mic. Orice faceai cand erai mic, primeai bataie. Era parte din tine, ba chiar daca nu mancai bataie pe vremea aia de la parinti si aflau ceilalti copii, erai privit ca un ciudat. Bataia era rupta din rai.
Si ajungem tot la vorbele doamnei Tincuta Apateanu..parintii sunt vinovati ca nu isi inteleg copiii retardati care in loc de creier au saruri de baie de la etnobotanice, care desi au acces la informatii cu nemiluita si vezi Doamne o pot procesa altfel decat noi astia mai "invechiti", nu sunt in stare sa ia bacul ala nenorocit (la noi nu se punea problema DACA iei bacul, ci nota cu care il iei, care trebuia sa fie cat mai mare). Parintii sunt vinovati de un singur lucru, care ar fi schimbat ecuatia problemei cu 180 de grade: si-au lasat de capul lor copiii intr-o jungla, unde totul se petrece accelerat, unde esti bombardat cu informatii de tot felul, si bune si rele, unde ai acces facil la site-uri cu decapitari si violuri, unde pana acum un an iti puteai comanda (cu doar un click doamna Tincuta) droguri si sa ti le aduca la usa mai repede decat iti aduc pizza. Pe siteuri porno nici nu mai vorbim, astea sunt deja plictisitoare pentru cei de 13-14 ani.
Nu sunt inca parinte, sunt de acord ca un copil iti schimba viata. Dar cu un copil vine si o responsabilitate uriasa. Daca il lasi de capul lui, daca ii iei de la 6 ani iphone, daca ii dai acces la PC cu orele (eu la primul calculator aveam voie maxim 2 ore si asta daca luam note bune la scoala) nu o sa ai un copil modern. O sa ai o oaie capiata, care face parte dintr-o turma fara cioban, un antisocial, un needucat si un rebel. Si nu el o sa sufere ca de, pana la o varsta o sa functioneaze scuza cu "asa sunt toti tata in jurul meu". O sa suferi tu dragule parinte, cand fii-tu o sa te sune de la sectie, cand o sa vezi ca este respins de societate sau mai rau, cand o sa te sune baietii aia in alb de la medicina legala ca ti-au gasit plodul la bordul masinii facute praf, dupa ce a consumat intr-o singura seara cat consumi tu intr-un an de zile.
