Cand eram copil, lipsit de minte si de experienta, cu ocazia fiecarei sarbatori mari trebuia sa tin post cate o saptamana ca sa pot sa ma impartasesc. Mancam numai fasole batuta, vinete, cartofi prajiti si margarina vegetala cu ceai. Cand am intrebat-o pe mama de ce ne pune sa facem asta, mi-a spus mie si sora-mii ca "asa trebuie mama, asa se face". Pana sa mai cresc am luat asta de buna, doar mama stia tot atunci, nu? Imi faceam cruce evlavios de fiecare data cand treceam pe langa o biserica, ma uitam cu jind la ceilalti copii care mancau cozonac sau diverse bunatati, ma duceam sa stau la cozi interminabile pentru o lingurita de vin sau sa trec pe sub masa in urma unor babe care mergeau in patru labe mai ceva ca submisiva din 50 Shades of Grey. Singura parte care imi placea, era ca pana acasa (aprox. 200 metri) primeam la coliva si cozonac de la diverse femei care imparteau de nu mai trebuia sa faca maica-mea acasa. Nici cand ma duceam cu colindul nu strangeam atatea "provizii" si culmea, nici nu trebuia sa cant "Domn, Domn sa-naltam" (singurul colind care il stiu) pentru asta.
Tot cu ocazia asta am avut si prima mea betie crunta...la 6 ani de la cateva paharele de vin pe care mi le imparteau babele darnice, de ne-au gasit ai mei, pe mine si pe sor-mea, pe bordura in spatele blocului, fara capacitati locomotorii, ca sa nu zic pisati pe noi de beti (ceea ce era adevarat totusi).
