esti fericit?

Daca cineva isi doreste sa fie fericit, nu este greu de realizat. Dar noi ne dorim sa fim mai fericiti decat altii si asta este intotdeauna dificil, pentru ca mereu credem ca altii sunt mai fericiti decat sunt cu adevarat.
Charles Montesquieu, el se face "vinovat" de aceasta afirmatie. Ce a vrut sa spuna acest baron, care este una din cele mai importante figuri ale ilumismului francez? De ce avem nevoie pentru a fi fericiti? Bani, faima, putere, dragoste, vacante in tari exotice? La prima vedere o sa spuneti ca daca ai bani, poti sa-ti cumperi fericirea. Sau ca un pic din toate ar fi reteta ideala pentru a fi fericit. Si atunci, de ce cand ajungem sa cucerim aceste piscuri ne simtit totusi marii perdanti? De ce nu ne multumim niciodata cu ce avem si vrem mai mult?

Am intalnit oameni care in afara de un acoperis modest deasupra capului si a familiei, nu aveau nimic! Si totusi, privindu-i mai atent am observat ca sunt mult mai bogati si mai fericiti decat marea majoritate dintre noi. Suna cam ciudat nu? Dar noi ce avem, cu ce ne laudam? Unii au ultimul tip de telefon mobil, au ocazia sa iasa in fiecare week-end cu prietenii in club, sa rada, sa se distreze, sa bea cocktailuri si sa fumeze tigari scumpe, sa se imbrace de la Mall si sa ia masa in restaurante luxoase, unii conduc o masina de fite la adapostul aerului conditionat in timp ce altii merg cu tramvaiu in toiul verii la ora de varf. Si totusi..nu este de ajuns.
Suntem frapati cand vedem un cersetor cum se bucura pentru maruntul primit, batrani care iti saruta mana cu lacrimi in ochi, fericiti ca au primit o punga cu fornetti, copii desculti in toiul iernii care ridica mandri de pe jos o moneda dupa care tu nu te-ai fi aplecat niciodata. Si nu intelegem! Nu intelegem de ce noi, cand ne bagam seara in patul nostru moale si calduros, suntem napaditi de invidie ca vecinul castiga mai mult sau ca la locul de munca a fost promovat un coleg care nu merita dar care s-a pus bine cu sefu'. Si adormim nefericiti, ganduri negre cuibarindu-se in capul nostru.

Dar daca am stii sa apreciem cu adevarat ce avem, daca am realiza ce inseamna prietenii devotati, daca am acorda mai multa atentie persoanei iubite, daca am stii sa ne bucuram de cele mai marunte lucruri, de cele mai simple situatii, de rasaritul soarelui, de privire jucausa a animalului de companie, de iubirea parintilor si a fratilor si de absolut tot ce ne inconjoara, daca am lasa la o parte invidia, ura si rautatea, atunci am fi cu adevarat fericiti. Fericirea se gaseste in fiecare dintre noi, trebuie doar sa vrem cu adevarat sa o gasim, sa o intelegem si sa ii dam un sens. Si restul o sa vina de la sine.

solutia este la indemana oricui

Urate sunt diminetile cand te trezesti, deschizi geamul dimineata si esti intampinat de ploaia rece, de copacii dezgoliti care freamata in bataia vantului. Mama natura a imbracat haina ruginie a toamnei iar acest peisaj dezolant te face sa iti doresti sa te bagi inapoi in pat cat mai repede.
Dar daca atunci cand o faci si te mai bagi in pat 10 minute, in loc sa iti plangi de mila ca trebuie sa iesi pe vremea asta, nu mai bine te "duci" in micul tau colt de paradis? E mult mai usor sa inchizi ochii si sa ajungi pe o insula exotica, pe malul oceanului care te atrage sa faci o baie in apele sale azurii, apoi sa te intinzi pe nisipul fin si imaculat in timp ce soarele iti mangaie trupul cu razele lui binefacatoare. Sa nu fi decat tu si timpul, sa poti sa-l opresti in loc, de parca insusi tu i-ai luat locul zeului Cronos. Sa nu te grabesti la munca unde te asteapta o agitatie infernala, unde toata lumea zbiara, sa nu dai cu ochii de colegii zambitori care de fapt stii ca te barfesc si la prima ocazie ti-ar infige pumnalul in spate pentru o promovare. Lasa toate astea,uita de tinuta office, de cravata care te strange de gat sau pantofii cu toc care iti dau dureri de spate insuportabile. Esti inca in coltul tau de rai, ziua trece lin cand stai intr-un hamac la umbra unor palmieri, savurand un delicios cocktail de fructe exotice. Te uiti in jurul tau si observi vegetatia luxurianta, bogata paleta de culori a florilor de tot felul, mirosul lor imbietor care parca te imbata. In clipele astea te simti implinit. Esti doar tu si lumea asta pura, te-ai intors la conditia primordiala a omului, cand natura iti dadea tot ce aveai nevoie fara sa-ti ceara nimic in schimb.

Asa ca trezirea, deschide din nou geamul si in loc de o frunte incruntata fa loc unui zambet pe fata. Si daca natura ne poate oferi toate cele de mai sus, cine suntem noi sa o injuram doar pentru ca trece printr-o "pasa proasta"? Daca iti poti incarca bateriile prin mica ta "calatorie", daca te gandesti la coltul tau de rai atunci cand intervine stresul la munca, sunt convins ca ziua o sa treaca mai placut si mai repede. Mintea noastra este cel mai bun prieten si un aliat de nadejde. Trebuie doar sa dai frau liber imaginatiei si de restu se ocupa ea. Daca vrei cu adevarat, e simplu !

amintiri

A fost odata ca niciodata o perioada frumoasa din viata fiecaruia dintre noi, o perioada in care eram lipsiti de griji, radeam din orice, credeam ca lumea este a noastra si abia asteptam sa vina o noua zi ca sa o luam de la capat.
Copilaria..caci despre ea este vorba. Oare nu reprezinta ea refugiul nostru atunci cand suntem stresati de grijile cotidiene? Cand ne lovim de zidurile pe care viata le ridica nemiloasa in fata noastra? Nu vi s-a intamplat niciodata sa va cufundati in visare si sa va aduceti aminte de zilele parca fara sfarsit cand bateati mingea in curtea scolii de dimineata pana seara sau in cazul fetelor cand va jucati cu papusile, le aranjati singura rochita care o aveau sau cand va deghizati in diferite personaje? Va aduceti aminte cand venea seara si va strangeati cu mic cu mare sa va jucati de-a v-ati ascunselea, de bucuria de a "scapa turma" si cele cateva clipe magice cand erati eroul celorlalti copii? Va aduceti aminte cand ati cerut prietenia unei fete sau a unui baiat, emotia pe care o simteati in tot corpul daca spunea "da" si de pupicul pe obraz? A uitat cineva banchetul pe care il asteptati cu atata infrigurare si lacrimile din ultima zi de scoala cand, desi va promiteati ca o sa pastrati toti legatura, stiati in adancul sufletului ca fiecare o sa inceapa un nou ciclu in viata si ca inevitabil o sa lasati in urma atatea amintiri frumoase. Stiati ca odata terminata scoala generala o sa moara si o parte din voi.

Si a urmat liceul. Cea mai frumoasa perioada a adolescentei, momentul iubirilor adevarate, locul in care se spune ca se leaga prietenii de-o viata, locul unde inevitabil incepe maturizarea fiecaruia, vrem nu vrem. Va aduceti aminte orele mai putin "importante" cand chiuleati cu gasca pentru a da o bila sau pentru a fuma plini de importanta o tigara, chiar si pentru simplul motiv ca asa e la moda? Oare poate uita cineva clasa a XII-a, meditatiile, pregatirile pentru examenul de Bacalaureat, balul de absolvire? Poate sa uite vreo fata saptamanile, daca nu chiar lunile cat a cautat rochia perfecta pentru petrecere? Orele petrecute in fata oglinzii pentru machiajul ideal? Ce baiat nu isi aduce aminte de emotiile pe care niciodata nu le-ar recunoaste, emotiile pe care le avea de a invita la dans o fata la care visa inca din clasa a IX-a? Iar aceasta in loc sa il refuze cum se astepta ii raspundea cu zambetul pe buze: ce ti-a luat asa mult sa ma inviti la dans? Desi pare o replica desprinsa din filmele de la Hollywood, sunt sigur ca unii dintre voi nu o sa uite niciodata acel raspuns asa cum nici o mama nu poate sa uite ziua cand copilul ei a rostit poticnit primele cuvinte.

Si acum, analizati-va prezentul. Cati dintre voi se mai bucura asa mult cand iese soarele pe cer? Cati asteapta sa vina mai repede a doua zi, doar daca nu este ziua de salariu? Cati nu se lasa acaparati de grijile cotidiene si au inchis adanc intr-o camera a inimii aceste amintiri? Nu lasati sa se puna praful pe o asemenea comoara, niciodata nu este prea tarziu sa fim din nou copii..chiar si pentru cateva ore. Nu conteaza ce zic cei din jur, conteaza doar ce vreti voi cu adevarat. Daca va lasati dusi de val, s-ar putea sa nu mai vedeti niciodata tarmul. Daca luptati impotriva curentului si a conceptiilor stupide ale celor din jur, o sa fiti mai bucurosi decat un naufragiat care a reusit sa ajunga la mal.

daca vrei, poti

Cati dintre voi nu ati visat vreodata un loc de munca linistit, fara stres, la un program de director, eventual cu vreo secretara care sa va aduca cu zambetul pe buze ziarele si nelipsita ceasca de cafea? Hai cititorule nu mai zambi in fata monitorului, ca pana la urma toti ne dorim asta nu? Daaaar, oare cati dintre noi fac ceva in privinta asta? Cati isi iau inima in dinti si ii spun sefului in fata ca e un magar cu un comportament despotic si toti il saluta in fiecare dimineata doar de frica de a nu fi dati afara, cand de fapt l-ar lua la pumni mai ceva ca Doroftei? Dati-mi voie sa raspund tot eu: putini, foarte putini !

O sa ziceti ca nu e nimic de facut, ca viata este grea, ca vin vremuri grele si ca trebuie sa induram multe ca sa supravietuim..poate asa e, dar timpul trece. In adancul sufletului vostru sunt convins ca mai exista putina mandrie, putin respect pentru propria voastra persoana si poate cel mai important amanunt, exista optimism. O doza mare de optimism, care ar trebui sa v-o injectati zilnic mai ceva ca niste dependenti de heroina. In zilele noastre, astea grele, heroina voastra ar trebui sa fie optimismul si dorinta de a razbate indiferent de ce obstacole va apar in cale. Nu va mai lasati calcati in picioare de cei care va sunt superiori..ierarhic.

Pentru ca, daca vrei cu adevarat, poti sa devii propriul tau stapan, poti sa ajungi pe cele mai inalte piscuri ale vietii si sa realizezi lucruri care ti se par atat de grele atunci cand esti la pamant.. Trebuie doar sa cauti adanc in tine si sa scoti la iveala acea putere care zace acolo, care arde mocnit si care odata eliberata iti va da posibilitatea sa faci tot ce doresti.

La mine "reteta" a functionat, voi aveti la dispozitie toate ingredientele asa ca..la treaba !