amintiri

A fost odata ca niciodata o perioada frumoasa din viata fiecaruia dintre noi, o perioada in care eram lipsiti de griji, radeam din orice, credeam ca lumea este a noastra si abia asteptam sa vina o noua zi ca sa o luam de la capat.
Copilaria..caci despre ea este vorba. Oare nu reprezinta ea refugiul nostru atunci cand suntem stresati de grijile cotidiene? Cand ne lovim de zidurile pe care viata le ridica nemiloasa in fata noastra? Nu vi s-a intamplat niciodata sa va cufundati in visare si sa va aduceti aminte de zilele parca fara sfarsit cand bateati mingea in curtea scolii de dimineata pana seara sau in cazul fetelor cand va jucati cu papusile, le aranjati singura rochita care o aveau sau cand va deghizati in diferite personaje? Va aduceti aminte cand venea seara si va strangeati cu mic cu mare sa va jucati de-a v-ati ascunselea, de bucuria de a "scapa turma" si cele cateva clipe magice cand erati eroul celorlalti copii? Va aduceti aminte cand ati cerut prietenia unei fete sau a unui baiat, emotia pe care o simteati in tot corpul daca spunea "da" si de pupicul pe obraz? A uitat cineva banchetul pe care il asteptati cu atata infrigurare si lacrimile din ultima zi de scoala cand, desi va promiteati ca o sa pastrati toti legatura, stiati in adancul sufletului ca fiecare o sa inceapa un nou ciclu in viata si ca inevitabil o sa lasati in urma atatea amintiri frumoase. Stiati ca odata terminata scoala generala o sa moara si o parte din voi.

Si a urmat liceul. Cea mai frumoasa perioada a adolescentei, momentul iubirilor adevarate, locul in care se spune ca se leaga prietenii de-o viata, locul unde inevitabil incepe maturizarea fiecaruia, vrem nu vrem. Va aduceti aminte orele mai putin "importante" cand chiuleati cu gasca pentru a da o bila sau pentru a fuma plini de importanta o tigara, chiar si pentru simplul motiv ca asa e la moda? Oare poate uita cineva clasa a XII-a, meditatiile, pregatirile pentru examenul de Bacalaureat, balul de absolvire? Poate sa uite vreo fata saptamanile, daca nu chiar lunile cat a cautat rochia perfecta pentru petrecere? Orele petrecute in fata oglinzii pentru machiajul ideal? Ce baiat nu isi aduce aminte de emotiile pe care niciodata nu le-ar recunoaste, emotiile pe care le avea de a invita la dans o fata la care visa inca din clasa a IX-a? Iar aceasta in loc sa il refuze cum se astepta ii raspundea cu zambetul pe buze: ce ti-a luat asa mult sa ma inviti la dans? Desi pare o replica desprinsa din filmele de la Hollywood, sunt sigur ca unii dintre voi nu o sa uite niciodata acel raspuns asa cum nici o mama nu poate sa uite ziua cand copilul ei a rostit poticnit primele cuvinte.

Si acum, analizati-va prezentul. Cati dintre voi se mai bucura asa mult cand iese soarele pe cer? Cati asteapta sa vina mai repede a doua zi, doar daca nu este ziua de salariu? Cati nu se lasa acaparati de grijile cotidiene si au inchis adanc intr-o camera a inimii aceste amintiri? Nu lasati sa se puna praful pe o asemenea comoara, niciodata nu este prea tarziu sa fim din nou copii..chiar si pentru cateva ore. Nu conteaza ce zic cei din jur, conteaza doar ce vreti voi cu adevarat. Daca va lasati dusi de val, s-ar putea sa nu mai vedeti niciodata tarmul. Daca luptati impotriva curentului si a conceptiilor stupide ale celor din jur, o sa fiti mai bucurosi decat un naufragiat care a reusit sa ajunga la mal.