Friday, September 21, 2012

In taxiu cu un diliu

     Nu stiu cati au chef de munca intr-o dimineata ploioasa, cand patul cald parca te imbie sa mai furi cateva minute. Esti adormit, vremea de afara contribuie din plin la asta si iti zici e lasa ca am timp, nu intarzii, ca iau taxiul, imediat ajung. 
Asa am zis si eu...pana am dat de nea Marian. Proasta alegere ! Mergeam pe strada ca teleghidat, adormit si fara chef, ma uitam dupa un taxi. Ma urc intr-o masina si il recunosc pe sofer. Mai mersesem cu el de multe ori dimineata. Ce este atat de special la nea Marian "Barfa" Wikipedia? Simplu, daca esti un om care are chef de taclale la 6 dimineata, este omul ideal. Vorbeste fara oprire, mai ceva ca Ilie Dobre la radio pe vremuri. Daca nu ti-ai baut cafeau si esti lipsit de orice intentie de a purta o conversatie..eh, atunci, mai pe romaneste, ai belit-o. Eu fac parte din a doua categorie. Nea Marian este ca un vultur, asteapta sa-ti scape "porumbelul" din gura apoi se napuseste. Ma recunoaste si ma saluta:
- Buna dimineata vecine (de unde pana unde suntem vecini ca habar nu am unde dracu sta omul, dar na..). Urata ploaia asta nu?
- Neata. Da, pai au si anuntat ca o sa ploua, nu este o surpriza, ii raspund eu.
A fost de ajuns, ar fi trebuit sa ma opresc dupa "Neata". Prea tarziu, omul se dezlantuise: 
- Asa e vecine, au zis da stai sa vezi nebunie pe la sapte jumate, cand ies toti cu masinile. Incredibil asa ceva, uite, eu am pe unu in bloc care are un Reanault il scoate doar de doua ori pe luna domne, iti jur, ca sa se duca la Kauffland. Sau la Real. Desi el prefera Kauffland ca e mai aproape dar nevasta-sa prefera Real. Domne si o sa plateasca la masina asta inca patru ani de acum incolo, iti vine sa crezi?
Staaaaai asa bre, stop ! De la o nenorocita de ploaie ajungi sa-mi spui despre ce fac vecinii tai si ce rate au la banca? De parca ma si intereseaza. La un moment dat omul primeste un mesaj. Eu imi misc mana cativa centimetrii si el sare imediat:
- Stai linistit vecine, al meu a sunat, nu al tau. Nici nu apuc sa-i zic ca stiu si eu asta, ca doar stiu cum se aude cand imi suna telefonul sau ca poate vroiam sa ma scarpin si nu sa scot telefonul ca tipul incepe si-mi turuie despre cat l-a costat aripa la masina, cum i s-a cacat cockerul in pat dupa ce tampitul i-a dat sa bea must pentru ca "se uita la mine ca la butelie cand beam vecine si mi s-a facut mila de el, i-am pus si lui un castron". 
Am ramas interzis, deja ma luase durerea de cap, nu ma interesau vecinii lui, masina sau cainele lui cacacios. Cred ca era prima oara in viata cand imi doream sa ajung mai repede la munca. Ca sa nu mai zic ca la fiecare treizeci de secunde tipul imi dadea un ghiont peste genunchi: "Auzi vecine dar ce zici de aia? Alt ghiont alta intrebare: auzi dar ce parere ai ca s-a scumpit benzina? Nici daca as fi vrut sa-i raspund nu apucam pentru ca raspundea el primul la propria intrebare. El centra, el dadea cu capul. 
La sfarsit ii platesci, ii urez o zi buna, el la fel si in timp ce ma indepartam de masina cu capul calendar, deschide geamul si imi striga: "Mi-a parut bine ca am mai vorbit vecineeee, pe data viitoare". 
Cel putin unul din noi era fericit. Nea Marian chiar s-a simtit bine dupa monologul tinut in masina, numit conversatie dupa mintea lui, desi eu in afara de "neata, au anuntat ca ploua, ok, asa e si o zi buna va doresc" nu i-am mai adresat alte cuvinte. Chiar ma intreb de ce are nevoie de un interlocutor daca vrea sa poarte o conversatie, pentru ca se descurca de minune singur. 

No comments:

Post a Comment