Toata lumea are amintiri din perioada copilariei, fara exceptie. M-am gandit sa scriu si eu despre asa ceva, sa vedem ce iese.
Cand eram prin clasa a Xa si practicam atletismul (asta pana sa ma apuc de "sticlism") am fost in vara anului 2000 intr-un cantonament la Costinesti. Eram cazati intr-o vila, cate patru intr-o camera cu paturi supraetajate. Odata ajunsi in camere, mi-am ales patul de jos si cum nu aveam niciun antrenament programat in ziua respectiva, am zis sa trag un pui de somn. Aer curat, liniste totala, ce puteai sa-ti doresti mai mult? Eram cel mai mare din toata trupa deplasata la mare asa ca le-am zis celorlalti din camera sa nu dea dracu sa faca galagie si sa ma trezeasca ca ii scalpez. Eram convins ca o sa ma asculte. Si intr-un fel au facut-o..
Antrenorii, un cuplu cu state vechi in meseria asta, aveau doi copii. Baiatul cam de varsta mea, sportiv si el si o fetita care la vremea aia avea 4-5 ani. Tin sa precizez din capul locului ca fetita avea fara indoiala probleme la mansarda. Si ajunsese la asa ceva din cauza ca era cel mai rasfatat copil pe care l-am vazut in viata mea. Din cauza ca o avusesera asa tarziu (diferenta intre ea si frati-su era de peste 10 ani) fetita era tratata ca o mica imparateasa si daca parintii nu ii faceau toate poftele, era prapad. Avea copila asta un tipat cand o apuca damblaua de crapau geamurile.
Revenind la somnul meu dulce, am simtit pe ceafa ceva...nenatural. Cineva sau ceva ma gadila. Am deschis ochii morocanos, langa pat erau adunati cel putin 5-6 oameni la nici un metru. Se holbau la mine si chicoteau. Prima reactie a fost sa-i injur ca nu ma lasa sa dorm si s-au apucat sa ma gadile. Dar culmea niciunu nu avea vreo pana sau ceva asemanatoar si gadilatul tot il simteam. Am dus mana la ceafa si surpriza..gadilatul era de la labutele unui sobolan. In clipa aia am sarit din pat de parca aveam arcuri in cur. Nu cum se da jos un om normal, sa te sprijini asa cu mana. Pur si simplu am sarit ca ars. Nici pana in ziua de azi nu stiu cum am reusit asta. I-am injurat pe colegi de toti mortii si ranitii. Astia radeau de se prapadeau, eu ma uitam ingrozit la sobolanul ala care statea cuminte in pat. Mai are rost sa spun ca fobia mea cea mai mare era legata de sobolani?
Tocmai vroiam sa incep sa-i iau la palme cand vad ca din spatele lor apare fetite antrenorului, care radea cu gura pana la urechi. Trece de mine si ia sobolanul in mana, il pupa si il baga intr-un borcan cu rumegus. M-am frecat la ochi sa vad daca visez sau nu..Eu eram in stare de soc si fetita il pupa direct in bot pe Ratatouille. Au aparut si antrenorii si mi-au spus ca nu am de ce sa ma sperii, ca ala e sobolan irlandez, ca e vaccinat si ca e cel mai bland animal posibil si cel mai bun prieten al lui fii-sa. Mi se rupea mie ca e irlandez, putea sa fie si intruchiparea lui Buddha, tot ma scarbea.
Ma dezmeticisem si eu cat de cat si in timp ce ma uitam cu retinere prin borcan la rozatoare, vad ca era putin diferit fata de un sobolan obisnuit. In primul rand blana care o avea. Era mult mai lunga si matasoasa de zici ca era pulover de kasmir, atat era de fina. Apoi coada, care nu era atat de lunga. Pana la urma au iesit toti din camera, ne pregateam sa mergem la plaja cand antrenorul ma opreste
-Alex, ramai putin te rog. Uite, fi-mea tine foarte, foarteeee mult la sobolanul asta. Numai eu stiu prin cate am trecut pana m-a convins nevasta-mea sa ii cumpar asa ceva.
-Domn profesor vad si eu ca tine mult la el, l-a pupat in bot !!
-Eee lasa asta. Vreau sa te rog ceva. Stii ca fi-mea este mai distrata de felul ei (eu ma abtineam sa ii zic ca e sarita de pe fix). Nu se desparte de nenorocitul de sobolan niciodata dar nici nu prea are grija de el. Asa ca te rog pe tine sa faci asta.
-Poftim? Sa fac ce?? ii raspund eu socat.
-Pai sa ii dai de mancare si sa sufli in borcan sa-i faci aer ca din cauza caldurii transpira si risca sa moara.
Ma uitam la el ca cum se uita curca-n lemne si asteptam sa rada, sa-mi zica ca glumeste. Dar era extrem de serios omul. Deci dupa ce ca uram sobolanii acum trebuia sa am grija de unul, fie el si sobolan irlandez, vaccinat si bland. N-am apucat sa mai zic ceva, ca a iesit din camera si toata lumea hai la plaja..Odata ajunsi acolo, dupa o baie in mare, vroiam sa ma pun la soare dar in mijlocul prosopului trona ghiozdanelul in care se afla borcanul cu noul meu "prieten".
-Hai, fa-i putin vant te rog ca moare de cald, transpira(pai sa-si dea in pizda ma-sii cu niste deodorant imi venea mie sa zic). Am vrut sa-l lasam la vila dar a inceput sa tipe asta mica ca din gura de sarpe. Dar ai grija sa nu ne vada lumea cu asa ceva pe plaja.
Fara tragere de inima, deschid putin ghiozdanul. Rozatorul era pe labutele din spate si se holba la mine. Am inceput sa suflu sa ii fac aer, al dracu daca se misca. Doar misca boticul si statea sa-i suflu. Am facut asta pana m-am albit la fata, de ma luase dracu si ameteala. Din cand in cand mai veneau si ceilalti colegi sa mai sufle sa-i faca vant micutului ticalos, cat timp luam eu pauza sau faceam o baie. Ca sa nu mai zic ca repetam operatiunea asta odata la 10-20 de minute. Eram ca un babysitter pentru rozatoare. La un moment dat chiar aud un cuplu la nici doua prosoape de noi, cum vorbeau suficient de tare incat sa-i aud desi ei erau convinsi ca susotesc si nu ii aude cineva.
-Vali, ce tot face ala acolo?
-Aoleu da tuta esti ma, nu vezi ca trage aurolac? De ce crezi ca baga capul acolo? Ii raspunde tipul sigur pe el.
-Incredibil, au ajuns sa o faca pana si pe plaja.... ii spune gagica.
Deci eram un aurolac venit la mare. Sau mai bine zis eram o intreaga echipa de aurolaci adusi de doi oameni milostivi la mare.
O saptamana cat am stat acolo, am plimbat sobolanul ala peste tot. Numai seara scapam de el, cand se ducea asta mica la culcare si il lua cu ea. Imi trecusera si temerile legate de el, il luam in mana, ma jucam cu el. Tinand cont ca avea parul atat de mare, ii faceam freza, il pieptanam. Daca il puneam pe spate sa faca pe mortul, nici ca se misca. Statea asa lesinat pana il puneai inapoi in picioare. Devenisem cei mai buni prieteni.
Odata la o terasa, in timp ce mancam, am deschis de cateve ori ghiozdanul aflat la picioarele scaunului si ii dadea si lui cateva frunze de salata. Ce or fi zis cei care m-au vazut..."ia uite-l frate pe asta cat de sarac e, fura mancare si o baga in ghiozdan". Dar na, oricum eram "aurolac", ce mai conta sa fiu un aurolac hot.
Cand veneam de la micul dejun, ii aduceam si lui cate ceva, se ridica pe labutele din spate si efectiv statea ca milogul sa-i dai si lui o bucatica. Manca orice, nu facea nazuri. Ajunsesem sa-mi para si rau ca se termina cantonamentul si scap de el. Pentru ca terorista de copila se juca cu el de parca era jucarie de plus. Chiar ma intrebam la un moment dat daca sobolanul nu are mai multa minte decat are ea.
A fost o adevarata experienta saptamana cat am fost babysitterul lui Chitaila. Cu ocazia asta aproape ca m-am vindecat si de fobia pe care o aveam fata de sobolani. Nu imi mai este frica, dar nici nu pot sa-i iubesc. Sunt niste animale care poseda o inteligenta incredibila (de altfel singurele mamifere care ar supravietui in cazul unui razboi nuclear la nivel global), se adapteaza la orice si (cel putin in cazul lui Chitaila) sunt chiar simpatice.
Antrenorii, un cuplu cu state vechi in meseria asta, aveau doi copii. Baiatul cam de varsta mea, sportiv si el si o fetita care la vremea aia avea 4-5 ani. Tin sa precizez din capul locului ca fetita avea fara indoiala probleme la mansarda. Si ajunsese la asa ceva din cauza ca era cel mai rasfatat copil pe care l-am vazut in viata mea. Din cauza ca o avusesera asa tarziu (diferenta intre ea si frati-su era de peste 10 ani) fetita era tratata ca o mica imparateasa si daca parintii nu ii faceau toate poftele, era prapad. Avea copila asta un tipat cand o apuca damblaua de crapau geamurile.
Revenind la somnul meu dulce, am simtit pe ceafa ceva...nenatural. Cineva sau ceva ma gadila. Am deschis ochii morocanos, langa pat erau adunati cel putin 5-6 oameni la nici un metru. Se holbau la mine si chicoteau. Prima reactie a fost sa-i injur ca nu ma lasa sa dorm si s-au apucat sa ma gadile. Dar culmea niciunu nu avea vreo pana sau ceva asemanatoar si gadilatul tot il simteam. Am dus mana la ceafa si surpriza..gadilatul era de la labutele unui sobolan. In clipa aia am sarit din pat de parca aveam arcuri in cur. Nu cum se da jos un om normal, sa te sprijini asa cu mana. Pur si simplu am sarit ca ars. Nici pana in ziua de azi nu stiu cum am reusit asta. I-am injurat pe colegi de toti mortii si ranitii. Astia radeau de se prapadeau, eu ma uitam ingrozit la sobolanul ala care statea cuminte in pat. Mai are rost sa spun ca fobia mea cea mai mare era legata de sobolani?
Tocmai vroiam sa incep sa-i iau la palme cand vad ca din spatele lor apare fetite antrenorului, care radea cu gura pana la urechi. Trece de mine si ia sobolanul in mana, il pupa si il baga intr-un borcan cu rumegus. M-am frecat la ochi sa vad daca visez sau nu..Eu eram in stare de soc si fetita il pupa direct in bot pe Ratatouille. Au aparut si antrenorii si mi-au spus ca nu am de ce sa ma sperii, ca ala e sobolan irlandez, ca e vaccinat si ca e cel mai bland animal posibil si cel mai bun prieten al lui fii-sa. Mi se rupea mie ca e irlandez, putea sa fie si intruchiparea lui Buddha, tot ma scarbea.
Ma dezmeticisem si eu cat de cat si in timp ce ma uitam cu retinere prin borcan la rozatoare, vad ca era putin diferit fata de un sobolan obisnuit. In primul rand blana care o avea. Era mult mai lunga si matasoasa de zici ca era pulover de kasmir, atat era de fina. Apoi coada, care nu era atat de lunga. Pana la urma au iesit toti din camera, ne pregateam sa mergem la plaja cand antrenorul ma opreste
-Alex, ramai putin te rog. Uite, fi-mea tine foarte, foarteeee mult la sobolanul asta. Numai eu stiu prin cate am trecut pana m-a convins nevasta-mea sa ii cumpar asa ceva.
-Domn profesor vad si eu ca tine mult la el, l-a pupat in bot !!
-Eee lasa asta. Vreau sa te rog ceva. Stii ca fi-mea este mai distrata de felul ei (eu ma abtineam sa ii zic ca e sarita de pe fix). Nu se desparte de nenorocitul de sobolan niciodata dar nici nu prea are grija de el. Asa ca te rog pe tine sa faci asta.
-Poftim? Sa fac ce?? ii raspund eu socat.
-Pai sa ii dai de mancare si sa sufli in borcan sa-i faci aer ca din cauza caldurii transpira si risca sa moara.
Ma uitam la el ca cum se uita curca-n lemne si asteptam sa rada, sa-mi zica ca glumeste. Dar era extrem de serios omul. Deci dupa ce ca uram sobolanii acum trebuia sa am grija de unul, fie el si sobolan irlandez, vaccinat si bland. N-am apucat sa mai zic ceva, ca a iesit din camera si toata lumea hai la plaja..Odata ajunsi acolo, dupa o baie in mare, vroiam sa ma pun la soare dar in mijlocul prosopului trona ghiozdanelul in care se afla borcanul cu noul meu "prieten".
-Hai, fa-i putin vant te rog ca moare de cald, transpira(pai sa-si dea in pizda ma-sii cu niste deodorant imi venea mie sa zic). Am vrut sa-l lasam la vila dar a inceput sa tipe asta mica ca din gura de sarpe. Dar ai grija sa nu ne vada lumea cu asa ceva pe plaja.
Fara tragere de inima, deschid putin ghiozdanul. Rozatorul era pe labutele din spate si se holba la mine. Am inceput sa suflu sa ii fac aer, al dracu daca se misca. Doar misca boticul si statea sa-i suflu. Am facut asta pana m-am albit la fata, de ma luase dracu si ameteala. Din cand in cand mai veneau si ceilalti colegi sa mai sufle sa-i faca vant micutului ticalos, cat timp luam eu pauza sau faceam o baie. Ca sa nu mai zic ca repetam operatiunea asta odata la 10-20 de minute. Eram ca un babysitter pentru rozatoare. La un moment dat chiar aud un cuplu la nici doua prosoape de noi, cum vorbeau suficient de tare incat sa-i aud desi ei erau convinsi ca susotesc si nu ii aude cineva.
-Vali, ce tot face ala acolo?
-Aoleu da tuta esti ma, nu vezi ca trage aurolac? De ce crezi ca baga capul acolo? Ii raspunde tipul sigur pe el.
-Incredibil, au ajuns sa o faca pana si pe plaja.... ii spune gagica.
Deci eram un aurolac venit la mare. Sau mai bine zis eram o intreaga echipa de aurolaci adusi de doi oameni milostivi la mare.
O saptamana cat am stat acolo, am plimbat sobolanul ala peste tot. Numai seara scapam de el, cand se ducea asta mica la culcare si il lua cu ea. Imi trecusera si temerile legate de el, il luam in mana, ma jucam cu el. Tinand cont ca avea parul atat de mare, ii faceam freza, il pieptanam. Daca il puneam pe spate sa faca pe mortul, nici ca se misca. Statea asa lesinat pana il puneai inapoi in picioare. Devenisem cei mai buni prieteni.
Odata la o terasa, in timp ce mancam, am deschis de cateve ori ghiozdanul aflat la picioarele scaunului si ii dadea si lui cateva frunze de salata. Ce or fi zis cei care m-au vazut..."ia uite-l frate pe asta cat de sarac e, fura mancare si o baga in ghiozdan". Dar na, oricum eram "aurolac", ce mai conta sa fiu un aurolac hot.
Cand veneam de la micul dejun, ii aduceam si lui cate ceva, se ridica pe labutele din spate si efectiv statea ca milogul sa-i dai si lui o bucatica. Manca orice, nu facea nazuri. Ajunsesem sa-mi para si rau ca se termina cantonamentul si scap de el. Pentru ca terorista de copila se juca cu el de parca era jucarie de plus. Chiar ma intrebam la un moment dat daca sobolanul nu are mai multa minte decat are ea.
A fost o adevarata experienta saptamana cat am fost babysitterul lui Chitaila. Cu ocazia asta aproape ca m-am vindecat si de fobia pe care o aveam fata de sobolani. Nu imi mai este frica, dar nici nu pot sa-i iubesc. Sunt niste animale care poseda o inteligenta incredibila (de altfel singurele mamifere care ar supravietui in cazul unui razboi nuclear la nivel global), se adapteaza la orice si (cel putin in cazul lui Chitaila) sunt chiar simpatice.
No comments:
Post a Comment