Datorita feedback-ului pozitiv pe care l-am primit la povestirea precedenta, am zis sa mai continui sa va povestesc intamplari din aceeasi categorie, care din pacate sau din fericire, depinde cum privesti lucrurile, au fost destule.
Intr-o zi geroasa de la inceputul lui decembrie, prin anul doi de facultate, am iesit cu doi colegi sa bem ceva. Am iesit ca sa avem unde sa intram, ca ne-am gasit sa bem vin in masina la prietenul lui sormea. O ardeam "boschetareste" pe vremea aia, pana la urma tot in acelasi loc ajungea vinul, chit ca-l beam intr-un pub, acasa sau in masina. Locatia nu era asa de importanta. Importanta era viteza. Nu viteza masinii ci viteza de golire a paharelor. In nici doua ore eram toti veseli nevoie mare. Asta ca sa nu zic praf si pulbere.
Imi aduc aminte ca in seara aia am experimentat pentru prima oara teleportarea. Adica adormi (sau lesini mai bine zis) intr-un loc si peste 10 minute te trezesti in altul. Nu iti aduci aminte sa fi parcurs distanta aia, nu stii cand ai traversat strada si mai ales cum ai traversat-o, daca erai in masina sau pe jos. Ideea era ca ma "teleportasem". M-am trezit in picioare, contactul cu gerul de afara a fost "revergorant". Langa mine erau astia doi colegi, prietenul lui sor-mea habar nu am unde era, masina in care bausem la fel. Dar marea mea dilema era ce faceam in spatele blocului, pe o bezna aproape totala, cu astia doi dupa mine, unul mai beat ca altu.
Si atunci pe strada a aparut EL ! Ghinionistul, oropsitul sortii, nenorocitul, lupul singuratic al noptii..Adica un domn pe la vreo 60 de ani, care era la volanul unui harb si care se indrepta incet dar sigur catre o groapa imensa, acoperita cu apa inghetata si cu zapada. Nu exagerez, pe straduta era la vremea aia un "crater", in care apa iti ajungea aproape pana la genunchi. Dar bietul om habar nu avea de asta, credea ca era o simpla "gropita". Am vrut sa-i fac un semn sa ocoleasca dar coordonarea creier-mana era defecta. In loc sa ridic mana, cred ca am trimis comanda gresit de la creier si am inceput sa rad. Preventiv asa, cu gandul la ce urma sa se intampla. Si de altfel s-a si intamplat dupa cateva secunde. Adica sa ramana asta impotmolit in groapa aia cu rotile din spate. Nu stiu cum dracu a trecut cu alea din fata dar daca reusea si cu astea din spate cred ca ii dadeau astia de la Primaria sectorului 5 o medalie. (legat de groapa aia cred ca primarul "Care este", Marean Vanghelie, are si acum rezerve de carne in frigider, pentru toata viata).
Dupa ce am ras pe saturate toti trei si ne-am uitat cum incerca sarmanul ala sa iasa din groapa, s-a declansat in noi spiritul civic. Cavalerii ratacitori, bunii samariteni, eroii..
-Hai ba in plm sa-l ajutam sa iasa, ca n-are nicio sansa altfel, le zic eu astora
-Esti nebun frate? tu vezi cata zapada si apa e acolo, imi raspunde unul din ei.
Pana la urma ne hotaram toti trei sa mergem sa-l ajutam pe mos. Ii facem semn sa bage tare ca il impingem noi. Acum imaginati-va trei oameni beti, care incearca sa fac ceva impreuna: Unul impingea, unul radea cu gura pana la urechi de celalalt, care era improscat de roata masinii in plina figura cu zapada amestecata cu noroi. N-a durat mult rasul ca pana la urma la cum patina masina si la cat apa era acolo, ne-a murdarit pe toti. Eee acum sa te tii fratica. Deja devenise ceva personal. Adica cum? Ne face pe noi o groapa?? Futu-i groapa ma-sii hai, mai cu talent baieti. Si impingeam neamule ca nebunii. Deja eram uzi leaoarca la picioare dar nu ne lasam
-Breee, hai ca-i dam asa cu balans, mata accelereaza acolo maxim, esti pe faza da?
Si da-i cu balans, incordati la maxim, atat cat ne lasa vinul, da-i cu injuraturi, cu morti, cu raniti, cu tipete. Mosul accelera frenetic, eram toti facuti varzaaa pe haine (cel putin asa credeam, ca nu se poate mai rau) si pana la urma, cu ultimele puteri, am impins toti trei, mosul cu acceleratia la maxim a plecat ca din pusca prin hartoapele alea iar noi am cazut toti trei ca la sincron, in apa aia rece. Daca in clipa aia s-ar fi uitat omul in oglinda, ar fi crezut ca suntem niste ninja care au disparut brusc din peisaj. Nu cred ca ii trecea prin cap ca noi eram "ascunsi" in groapa aia.
-Na ma baga-ti-ai pula ai vrut tu sa-l ajutam pe asta, uite in ce hal suntem acum, imi ziceau astia doi cu naduf
-Nu-i nimic ma, am eu adidasi de schimb si va dau, il sunam pe gagicu lui sor-mea si continuam sa bem, ca hainele se usuca repede in masina.
Le-am dat asa cum am promis niste adidasi, a aparut si ala cu masina si am continuat sa bem. Avea in masina o aeroterma care urla mai tare decat casetofonul, zici ca era motor de avion de lupta. Dar n-a contat, noi ne vedeam de ale noastre, plus ca era cald si ni se uscau si hainele.
Dupa ce ne-am facut si mai praf decat eram, astia doi au zis ca ei trebuie sa plece. Deja se facuse tarziu, dar nu se intelegeau cu mine, care eram convins ca pleaca sa bea in alta parte fara mine. S-au pus ei de acord si hai domne sa-l ducem pe nebun acasa.
In clipa in care ei m-au bagat in casa, am avut o revelatie. De atunci m-am jurat ca nu mai dau in viata mea bani unui cersetor care se roaga sa-i dau de o paine ca moare de foame. Care e legatura?? Pai sa va zic.
Cand am intrat in casa, lumina era aprinsa in bucatarie, iar fix in mijlocul mesei "trona" o farfurie mareee cu cartofi prajiti calzi. Ieseau asa aburi din ei. Ii vedeam toti trei cum vede Scrat in Ice Age ghinda aia nenorocita. Atunci am vazut pentru prima oara cu adevarat cum arata FOAMEA in stare pura. Am vazut-o in ochii astora, care s-au repezit ca niste hiene turbate si luau cartofii aia cu doua maini si ii bagau in gura. Parca erau niste vaci rupte de foame, scapate in lanul de porumb. Nu a contat ca ardeau ca dracu, asa i-au mancat, in nici 20 de secunde toata farfuria. Daca participam la vreun concurs de haleala cu ei, castigam lejer . De atunci n-am vazut in viata mea o expresie de genul asta pe fata unui cersetor care se plange ca ii e foame.
Dupa ce au mancat, hai sa ma bage in pat si sa ma convinga ca ei chiar se duc acasa. Fac ei comanda la taxi, eu ma dezbrac sa ma bag in pat, nu foarte convins ca astia nu imi trag clapa. Ies oamenii pe usa, ii aud cum o inchid, stau cateva zeci de secunde si atunci parca a aparut un dracusor care imi sopteste:
-Ba prostule, astia se duc sa mai bea ceva fara tine.
Atat mi-a trebuit !! M-am dat jos din pat cu o viteza de care nu credeam ca sunt capabil si doar in chiloti si ciorapi, ia-o tata la fuga pe scari sa-i prind pe nemernici. Am iesit in fata blocului, nu imi mai pasa de ger sau ca ma poate vedea cineva cum alerg aproape in curul gol pe strada. Nu imi pasa de nimic. Alergam ca un veritabil cal de curse si tipam ca apucatul, dupa taxiul care tocmai plecase. Nu pot sa-mi imaginez reactia taximetristului cand m-a vazut in oglinda. Reactia astora cand s-au dat jos din taxi sa ma duca inapoi, v-o puteti imagina. Printre sughituri de ras si crucile care si le faceau, au reusit sa ma duca pana la urma inapoi in casa, cu promisiunea ca o sa intre pe net fiecare de acasa, sa imi demonstreze ca nu ma pacalesc. Si chiar asta au facut pana la urma. A fost o seara de pomina !!
No comments:
Post a Comment