Plâng sau nu plâng bărbaţii ?

Jucător mare, antrenor mare. Dar totuşi oameni.

Pe site-ul ziarului Adevarul citeam un articol în care ni se spune de ce bărbaţii plâng mai greu decât femeile. Lăsând la o parte latura "macho", se spune că barbaţii plâng mai greu decât femeile pentru ca au creierul altfel ( deşi până acum specialiştii se băteau cu pumnul în piept că femeia este egală bărbatului ). Conexiunile dintre emisfera stângă, cea logică şi emisfera dreaptă, a emoţiilor ar fi mult mai numeroase în cazul femeilor. Drept urmare ele plâng mult mai uşor decât barbaţii. La bărbaţi e mai întortocheată calea asta şi până să ne "găsească" plânsul...ne trece. S-a făcut chiar şi un test cu o fotografie emoţionantă. După trei săptămâni femeile şi-au adus minte mult mai multe detalii decât barbaţii, ceea ce denotă că barbaţii uită mai repede trăirile emoţionale. Ce nu înţeleg eu este de ce nu s-a făcut testul cu o altfel de fotografie. Să fi pus un fotomodel de la Victoria's Secret. Pun pariu că barbaţii ştiau şi câte pene are "îngeraşul" şi dacă are sau nu o aluniţă. Pentru că nouă ne place să ne aducem aminte lucruri frumoase, nu vreo poză cu vreun accident, părinte dispărut sau vreun căţelus rănit. Încă un motiv ar fi testosteronul, care inhibă plânsul. Siguuuuur....şi marmota...

O teorie considerată chiar "interesantă" (asta e chiar tare) a fost formulată de biologul Oren Hassonm, de la universitatea din Tel Aviv. El spune că plânsul poate deveni un handicap în lupta cu un duşman pentru că...îţi înceţoşează privirea ! Hai că ne-am dat dracu. Vine unu să te ia la bătaie şi tu pierzi lupta pentru că îl vezi pe ăla în ceaţa. Nu pentru că te caci pe tine de frică şi începi să plângi înainte să îţi facă ceva...Aduce omul şi o completare şi spune că lacrimile pot fi interpretate şi ca o slăbiciune de către adversar, înseamnă că ai lăsat garda jos. E aşa mai vii de acasă moşule. Deşi nu cred că ai nevoie de vreo două facultăţi ca să tragi asemenea concluzie şi singur la zece ani când inevitabil o să ai o dispută cu alţi copii. Pe de altă parte "fantasticii" cercetători nu spun nimic de plânsul unui bărbat când işi vede primul născut. Nu spun nimic de sportivii care plâng dupa o înfrângere sau plâng de bucurie după câştigarea unui trofeu sau a unei medalii olimpice. E ruşinos sa plângi? E ruşinos sa fi om şi să-ţi arăţi sentimentele? Toţi o facem la un moment dat, chit că vrem sau nu, chit că recunoaştem sau nu, chit că suntem cei mai macho din lume. Suntem oameni şi plânsul nu este o ruşine. Este o eliberare, o reacţie normală a unor fiinţe care au raţiune, conştiinţa şi sentimente. Şi da, îi este permis oricui, chit că este bărbat sau femeie.

It opens the lungs, washes the countenance, exercises the eyes, and softens down the temper; so cry away

Charles Dickens

If you laugh, you think, and you cry, that's a full day. That's a heck of a day. You do that seven days a week, you're going to have something special.

Jim Valvano